Presedintele fotbalului hunedorean – doi ani de povestit la nepoti (ep.3): Clarificari necesare pentru cei cu un dezvoltat simt „civic”


Din dorinta de a explica onest ce a insemnat in cifre mandatul meu de doi ani ca manager general al activitatii clubului FC Hunedoara, postasem aici un articol cu o prezentare necesar/venituri/cheltuieli/datorii reala a situatiei.

Astazi, din cate am inteles, a fost convocata o sedinta extraordinara a Consiliului Local Hunedoara in care, printre altele, dar se pare, cel mai important punct al discutiilor, a fost si prezentarea raportului final al auditului comandat la club dupa ce am demisionat. Interesant este ca desi se stia despre ce se va discuta in sedinta, NIMENI nu m-a anuntat si pe mine ca ar fi corect sa particip pentru a-mi prezenta si eu punctul de vedere, in calitate de gestionar a activitatii clubului in perioada mentionata. Si mi se pare anacronic procedeul judecatii publice fara citarea „invinovatitului”.

Nu-i nimic.

Continuarea

Presedintele fotbalului hunedorean – doi ani de povestit la nepoti (ep.2): Cum l-am infuriat pe Molot…


Mircea Ioan Molot este, pentru cei care nu sunt la curent cu situatia din zona noastra, fostul presedinte al Consiliului Judetean Hunedoara. Detinand aceasta functie pentru o perioada destul de indelungata, domnul Molot a reusit sa isi construiasca o imagine deosebit de controversata, in jurul personalitatii sale construindu-se tot felul de legende. Adorat de unii, hulit de altii, conducatorul judetului era cel in pixul caruia stateau toate deciziile importante.

Molot

Si cum in 2014, noi, proaspetii gestionari ai activitatii FC Hunedoara, ne agatam cu disperarea inecatului de orice sansa cat de mica de finantare, nu aveam cum sa evitam interactiunea cu domnia sa.

Continuarea

Presedintele fotbalului hunedorean – doi ani de povestit la nepoti (ep.1): Cifre


eu

Incep putin atipic acest serial, si asta doar pentru ca interesul starnit de bilantul intregii activitati o cere. Astfel incat primul episod al prezentei epopei va fi o oglinda cifrica pe scurt a perioadei in care am gestionat functionarea clubului FC Hunedoara.

Viitoarele articole va vor delecta si cu povestirile savuroase asteptate si sunt sigur ca la final voi putea linistit sa afirm ca am strans intregul material pentru o carte de lasat mostenire.

 

Continuarea

Sa scriem din nou!..ca avem ce!


Eu

Informatia circula nestingherita in zilele noastre si ne copleseste de cele mai multe ori. Buna, rea, veridica sau nu, mai ales in mediul virtual ea, informatia, zburda libera si rareori verificata.

Presa scrie, autorii posteaza, toata lumea este invitata sa comenteze si sa isi dea cu parerea. Nu prea conteaza pertinenta opiniilor, nu se filtreaza emisiile generate de fiecare dintre noi.

Si atunci?

Eu de ce sa nu imi reiau scrisul?

Continuarea

FC HUNEDOARA a organizat intr-o maniera exceptionala un eveniment de anvergura nationala!


Municipiul Hunedoara a fost gazdă primitoare pentru finalistele Cupei României la fotbal feminin, Olimpia Cluj Napoca şi ASA Târgu Mureş, evenimentul fiind organizat în premieră în judeţul nostru.

Cupa1

Continuarea

FC HUNEDOARA a intors sentinta initiala, CASTIGAND PROCESUL cu Casito Turism!!!


Alin proces

Conducerea executiva a FC Hunedoara a reusit ieri sa evite o lovitura apreciabila din punct de vedere financiar, obtinand o sentinta favorabila definitiva in procesul pe care fostii finantatori il deschisesera impotriva clubului. Astfel, suma de aproape 1.5 miliarde lei vechi a ramas in vistieria hunedorenilor, desi dupa prima decizie a instantei de judecata ea era pierduta in intregime.

Contactat telefonic, presedintele clubului, domnul Alin Barna, ne-a explicat pe scurt istoricul ultimelor intamplari: “la inceputul lunii ianuarie a anului curent ne-am trezit ca cei de la Casito Turism ne-au actionat din nou in instanta pentru a le achita o factura ce decurgea dintr-un cantonament efectuat de echipa la Baile Herculane in perioada in care domnul Silvan Toma finanta clubul FC Hunedoara.

Fara a sta prea mult pe ganduri, am apelat la serviciile unui avocat care sa ne reprezinte si impreuna cu care sa ne construim apararea. Surprinzator, in prima instanta, magistratii le-au acceptat solicitarea reclamantilor si ne-au somat sa le achitam suma facturata si penalitatile aferente.

Fiind constienti ca suntem mandatati sa gestionam bani publici, ai comunitatii locale si judetene, nu ne-am dat batuti si am contra-atacat, aparandu-ne drepturile si stabilitatea financiara. Am avut parte de o noua procedura de judecata, condusa de un complet de doua persoane, si, formand o echipa excelenta cu avocatul nostru, domnul Ungureanu Adrian, am reusit sa ne demonstram cu succes cauza!

Nu intru in detaliile argumentelor pe care le-am ridicat in speranta obtinerii unei decizii favorabile, cert este ca aceasta sentinta definitiva ne ofera satisfactia lucrului bine gandit si ne fereste de un mic cutremur neasteptat in momentul creionarii bugetului pentru anul 2015!”

sentinta

 

sursa foto: Servus Hunedoara, Facebook

Sursa articol: http://www.corvinul1921.ro

Alin Barna, presedinte executiv FC HUNEDOARA: “Si de acum incolo, in tot clubul, cuvantul de ordine va ramane “munca”!”


Alin Barna interviu

Rep: – Domnule presedinte, iubitorii fotbalului hunedorean isi doresc sa afle cum ar caracteriza conducerea clubului perioada scursa de la reluarea pregatirilor si pana acum, in pragul etapei a treia a returului. Care este opinia dumneavoastra?

Alin Barna: – Incepand prin a-i saluta pe toti cei interesati de soarta echipei noastre, continui spunand ca imi permit sa vorbesc si in numele celorlalti colegi din conducerea executiva, domnii Stroia Daniel si Ghiorghita Daniel. Si fac asta pentru ca punctele noastre de vedere, chiar daca nu converg intotdeauna, se mediaza in cursul sedintelor zilnice de analiza a situatiei.

Perioada de timp la care va referiti poate fi exprimata printr-un singur cuvant: munca! Alaturi de seriozitate si profesionalism, munca a fost cuvantul de ordine in tot acest timp, la toate nivelele clubului nostru, indiferent ca vorbim de conducatori, antrenori, fotbalisti sau alti angajati. Comunicarea permanenta intre noi a fost si elementul care a dezamorsat potentialele situatii explozive cauzate de lipsa pentru aproape trei luni a vreunui ban in cont.

Rep: – Asadar, s-a muncit, sustineti dumneavoastra. Care a fost, totusi, motivul insuccesului din etapa inaugurala, de pe teren propriu? Pentru ca munca bine facuta s-ar transpune in rezultate pozitive, nu?

Alin Barna: – Vorba proverbului, “numai cine nu munceste nu greseste!”. Revenind la intrebarea dumneavoastra, inca de la inceputul acestui proiect am luat in calcul si posibilitatea ca, incepand drumul bazandu-ne strict pe jucatori localnici si tineri, rezultatele nu vor veni peste noapte. Nu e usor sa omogenizezi un lot cu niste jucatori care nu se cunoasteau intre ei si fara sa faci achizitii costisitoare care sa sporeasca din exterior valoarea echipei. Tocmai de aceea am tinut cont de aceste aspecte atunci cand am analizat evolutia din meciul cu Minerul Motru. Asta nu inseamna insa ca am “bagat sub pres” esecul, drept dovada stand faptul ca masurile luate dupa partida au condus la recuperarea punctelor pierdute, cu chiar prima ocazie, in deplasarea de la Turceni.

Rep: – Ne puteti spune ce masuri s-au luat fata de jucatori si colectivul tehnic?

Alin Barna: – Nu e corect sa fac publice deciziile adoptate, nefiind adeptul spalarii rufelor in vazul lumii si neconsiderand profesionist sa ne laudam in gura mare cu hotararile care imbunatatesc lucrurile. Important e ca ele exista si ca au fost constientizate de toti cei vizati.

Rep: – Destule voci l-au blamat pe antrenorul principal Titi Alexoi dupa prima etapa. Credeti ca au fost indreptatite?

Alin Barna: – Ca intotdeauna, la Hunedoara, pretentiile sunt foarte ridicate si asumate de toti cei partasi la acest proiect. Era inevitabil ca, la suparare, sa nu se arunce cu acuze in toate directiile. Repet inca o data: conducerea tehnica a echipei se bucura in continuare de toata sustinerea noastra, mai ales in conditiile in care urmarim antrenamentele zilnice si remarcam nivelul tehnico-tactic ridicat pe care profesorul Alexoi il implementeaza in cadrul lotului. Ramane doar sa ii capaciteze psihic pe tinerii fotbalisti pentru a depasi emotiile jocurilor de pe teren propriu si a spulbera tracul care le toarna plumb in ghete atunci cand pasesc pe acest gazon incarcat de traditie. Daca antrenorul ar fi fost nepriceput, insuccesele ar fi venit in linie, unul dupa altul, indiferent unde am fi jucat! Dar uitati-va si dumneavoastra, din cinci victorii obtinute in acest sezon, patru au fost obtinute in deplasare, acolo unde jucatorii nostri se relaxeaza si transpun in joc ceea ce exerseaza la antrenamente.

Rep: – Sunteti acuzati ca nu aveti experienta, ca sunteti necopti pentru a duce cu bine la final acest rol. Ce va lipseste?

Alin Barna: – Asta cu experienta m-a facut sa rad mereu…orice tanar este refuzat la angajare pentru ca nu are experienta. Pai daca nu i se da sansa sa lucreze in domeniu, unde sa acumuleze experienta?? Am inteles ca slujitorii fotbalului considera acest sport ca fiind o “casta” in care cei neinitiati sunt cu greu primiti, dar cu ce suntem noi – eu si Ghiorghita – dezavantajati de faptul ca nu am carat sacul cu mingi toata adolescenta? Repet, aceste afirmatii ma fac sa rad si sa le consider partial constructive..Pana la urma, actuala functie, chiar daca ma onoreaza mai mult decat se poate observa, nu este net superioara pozitiilor mele profesionale anterioare. Vorbim totusi de un club de liga a treia…

Rep: – Ati primit cu bucurie vestea ca autoritatile locale si judetene v-au aprobat finantarea pentru acest an. Cum va simtiti cu buzunarele pline?

Alin Barna: – Da, e normal sa ne bucuram atunci cand vedem ca factorii decizionali inteleg importanta finantarii fenomenului sportiv si a unicului club de fotbal care reprezinta judetul la nivel divizionar. Dar de aici pana la “buzunare pline” e cale lunga! Spun asta deoarece sumele votate nu acopera in totalitate necesarul clubului pentru intregul an financiar, noua ramanandu-ne sarcina sa obtinem diferenta de bani din diverse alte surse. Mai mult, stim cu totii cat de greoaie este procedura virarii efective a banilor aprobati. Acest lant birocratic face ca, iata, noi sa fi depasit jumatatea lunii martie iar banii necesari sa fie inca “in asteptare”!

Revenind la intrebarea anterioara, nu iti trebuie experienta pentru a conduce un club atunci cand conturile sunt burdusite. Nu imi iasa din minte necesarul bugetar pentru anul competitional 2010-2011, de aproape 21 de miliarde de lei vechi, cu salarii de sute de euro, si cu nerealizarea pe linie a obiectivelor propuse… dar putini vad obiectiv lucrurile.

Rep: – Ce planuri aveti pe termen scurt si mediu pentru echipele de copii si juniori?

Alin Barna: – Impreuna cu colegii mei ne indreptam zilnic atentia spre acest important compartiment al clubului – Centrul de Copii si Juniori. Astfel, in cel mai scurt timp vom regla deficitul de echipament si materiale auxiliare al tuturor echipelor. In plus, ne-am asumat raspunderea ca vom incerca sa dam curs cat mai multor invitatii la turneele nationale si internationale adresate tinerilor fotbalisti, pentru a le oferi copiiilor sansa sa se dezvolte in competitii puternice. Muncind cu dedicatie, toti antrenorii vor reusi sa duca la bun sfarsit ceea ce ne-am propus!

Rep: – Am inteles ca ati pierdut procesul cu Casito Turism, “celebru” pentru factura aferenta cantonamentului din 2012. E adevarat?

Alin Barna: – Intr-adevar, in prima instanta, total inexplicabil, judecatoarea a acceptat documentele prezentate de Casito Turism si ne-a obligat sa dam curs somatiei de plata. Spun “inexplicabil” deoarece pe aceleasi documente s-a dat anterior o sentinta definitiva total opusa, de atunci nemaiexistand vreo modificare a spetei. Noi n-am stat insa cu mainile in san si am contestat decizia, chiar astazi avand un termen de judecata la Hunedoara. Prezent fiind la sedinta, pot spune ca sperantele sa ni se dea dreptate au crescut vertiginos, una dintre cele doua doamne judecatoare anuntand ca se abtine de la pronuntare – dansa fiind chiar magistratul care acum doi ani ne daduse dreptate in dosar!

Indiferent de decizia acestei instante, noi nu vom renunta sa ne aparam sansele, mergand inainte pana la epuizarea tuturor solutiilor juridice avute la dispozitie! Suntem mandatati sa gestionam bani publici, nu ne putem juca!

Rep: – Trecand de la una la alta, am ajuns si la final. Cum vedeti perioada urmatoare?

Alin Barna: – Noi ne continuam neabatuti proiectul, indiferent de piedicile care ni se pun, atata timp cat vom avea mandat pentru a conduce acest club. Sunt sigur ca echipa de seniori va creste de la meci la meci, capatand incredere, si ca va demonstra ca merita sa reprezinte cu onoare intregul judet. Si de acum incolo, in tot clubul, cuvantul de ordine va ramane “munca”, la seniori, copii si juniori sau feminin, dar si in birourile administrative!

 

Sursa articol: http://www.corvinul1921.ro

Un necesar semnal de alarma


Alin Barna 1

Asa a inceput totul, intr-un final de iunie deosebit de efervescent.

Initial

Screen-shot al unui anunt postat pe un grup privat al suporterilor corvinisti

M-am trezit ca dupa ce multe dintre celebrele “foste glorii” ale fotbalului hunedorean au refuzat sa preia destinele echipei FC Hunedoara in cele mai grele conditii de la infiintarea ei (fara finantator, fara antrenori si jucatori la seniori si cu multe restante banesti in buget) mi se propune sa devin presedinte executiv al unicului club de liga a 3-a din judet. Printre argumentele etalate imi rasuna si acum in urechi “Te bati cu pumnul in piept ca esti corvinist si iubesti Hunedoara! Demonstreaz-o si in fapte ca la vorbe ne pricepem toti! Daca nici voi (suporterii) nu mai aveti incredere in proiect inseamna ca nu mai are rost sa dam banii la fotbal..

Fiind convins ca am aptitudinile si competentele necesare, am acceptat, nu fara a cere sfatul unor persoane in care am incredere, incluzand-o aici si pe fosta finantatoare – Alina State. Toata lumea m-a incurajat sa cred ca exista premisele unui “restart” al activitatii care, dupa 1993 (anul retrogradarii din Divizia “A”) a decrescut considerabil, ajungand in pragul colapsului.

Au trecut de atunci 7 luni si jumatate, timp in care am intalnit atata rea-vointa si atatea energii destructive coalizate inspre ingroparea clubului cat nu infruntasem in toata activitatea precedenta insumata! Si am condus colective de oameni cu infinit mai multa complexitate decat sunt mandatat sa manageriez aici…

Nu banuiam ca e posibil sa existe atatea piedici, nici nu gandeam ca sunt atatea tabere de “sapatori” a caror unica grija este sa bage bete in roate actualului grup de la club! Jur ca nu imi vine sa cred nici acum asta! Pentru ca e putin credibil! Dar real!

Dupa ce atatia ani fotbalul hunedorean a fost “muls” de toate resursele, fiind transformat intr-un veritabil “butoi cu miere” din care toti isi lingeau degetele, multora li s-a parut inacceptabil ca acum se poate lucra transparent si fara echivoc la toate nivelurile, realizandu-se economii apreciabile. Am ridicat prea sus stacheta iar eventualii conducatori urmatori ar fi fost nevoiti sa se adapteze acestei realitati!

Si atunci? Pai atunci “hai sa ii faultam in continuu pe astia, ca nu cumva sa demonstreze ca se poate!!!”.

Iar piedicile continua, ba mai mult se intetesc, odata cu perceptia publica a lucrului bine facut la club…

Pe surse, s-a ajuns sa li se transmita potentialilor sponsori ca mai bine sa isi vada de treaba decat sa investeasca in fotbalul hunedorean!?

Foarte putini ne-au sustinut si o fac in continuare dezinteresat! Lor le multumesc!

Asa cum le multumesc si colegilor din conducere, cei care, alaturi de mine, am incasat cinci salarii in sapte luni, sau antrenorilor si jucatorilor care se pregatesc zilnic cu toata seriozitatea desi au ajuns la a treia luna consecutiva in care sunt neplatiti!

Lor, dar si sutelor de copii si juniori, cat si miilor de suporteri care iubesc fotbalul hunedorean din orice colt al lumii s-ar afla, le sunt dator sa continui!

Si, vorba unui prieten, sa lupt, aratand ca nu sunt “pamant de flori”!

Ca altfel…chiar n-avea rost!

Vreti pantaloni? Da’ ce culoare? Da’ cu fizicu’ cum stati?


De mult timp astept cu emotie ziua de astazi. Si nu ar putea fi altfel cand stiu ca am onoarea sa fiu invitat la Gala Anuala „Premiantii fara premii„, un eveniment care se anunta a fi incarcat cu cele mai pozitive energii.

Gala

Si ca sa nu ma fac „de miru’ lumii”, vorba Marioarei, m-am decis sa ma imbrac adecvat momentului de gala, nu ca as umbla altfel marea majoritate a timpului…Daniela a zis ca nu imi iau costumul, ci sa imi caut o pereche de pantaloni potrivita cu sacoul ala bleumarin pe care il cumparasem recent, asa ca de vreo saptamana am inceput sa ii cautam. Pe ei. Pantalonii.

Epuizand putinele magazine de profil din oras si negasind nici macar o pereche care sa bata la culoare cu sacoul, incepusem sa intram in criza de timp. Asta ca sa nu mai vorbesc de deprimarea mea in fata imposibilitatii de a intelege complet diferentele cromatice intre bleumarin, albastru inchis, negru, negru mat, negru lucios, gri spre negru etc..Deh, ca barbatii! :))

Miercuri seara, vazandu-ma suparat, Daniela a conchis: „Lasa, puiu’, ca mergem la piata, tot gasim ceva in magazinele alea! Nu te mai stresa, ai sa vezi ca rezolvam!”…

A doua zi, la prima ora, dupa ce am dus-o pe printesa la gradi, am luat cu asalt magazinele de pantaloni la dunga de langa Piata Obor. De unde atata fericire? Nici pomeneala sa imi gasesc ce-mi trebuie. Asta ca sa nu mai vorbesc de relationarea cu vanzatorii peste care am dat. Practic vorbeam limbi diferite. Oricat am fi incercat noi sa le explicam ce ne trebuie si ori de cate ori le-am fi aratat culoarea sacolului pe care il luasem pentru comparatie, nici gand sa inteleaga ca nu voi accepta sa imi cumpar chiar orice pantalon care seamana la nuanta…Plus ca nu aveau masuri la fiecare model, iar marimile erau diferite de la cer la pamant. Adica masura 52 a unei perechi imi era larga de inotam in ea, iar a altei perechi nici macar nu ma incapea! :)) Nu sunt genul de arogant care isi bate joc de bunavointa angajatelor numai de dragul de a-si alunga plictiseala, cum nici nu imi place sa probez lucruri pe care nu am de gand sa le cumpar. Dar nici nu inghit orice pe nemestecate doar pentru a nu supara pe cineva…

Cireasa de pe tort a pus-o, cu gratia unui elefant, un vanzator sictirit care, cu tigara in coltul gurii, dupa ce a aflat ce imi trebuie, mi-a pus in brate prima pereche de pantaloni „de stofa” pe care o prinsese in mana in semiintunericul din magazin si mi-a suierat: „acolo-i cabina, du-te si probeaza-i pe astia!” :)))))) Fara sa se uite la marime, fara sa ma intrebe daca imi plac, fara nicio alta conditie…. L-am refuzat cu ultimele farame de rabdare si am plecat blestemand toti pantalonii „la dunga” de pe fata Pamantului.

Seara, dupa serviciu, Daniela a mai venit cu o idee salvatoare: „hai sa mergem si la Deva, imposibil sa nu gasim acolo!..”. Problema a fost ca datorita orei, in jur de 19:00, cam peste tot era inchis, si nici nu puteam risca sa o lasam pentru sambata, in ziua Galei. Asa ca am intrat cu sperante in suflet in toate magazinele gasite deschise si am inceput sa cautam. Nimic pe fata Pamantului! :(( Oricat mi-as fi supt burta nu nimeream o pereche in care sa ma simt confortabil si care sa mai aiba si culoarea potrivita…Deja ma impacasem cu ideea ca voi reveni la ce gasesc in garderoba, cand ne-am hotarat ca in drum spre Hunedoara sa intram si la Auchan, poate-poate gasim ceva in magazinele din Galeria hypermarketului. Si cum iepurele sare intotdeauna de unde te mai astepti mai putin, exact acolo i-am gasit! Pe ei. Pantalonii!🙂

I-am luat fara sa mai stam pe ganduri, iar drept semn al recunostintei, i-am promis Danielei ca voi incepe una din doua: ori alergari ori abdomene!😛 Ca stiu ca nu se supara daca nu ma tin de cuvant! :))))

Cat despre pantaloni, ii veti vedea in pozele de azi. De la Gala!😉