Hunedoara – (viitoarea) principala destinatie turistica a Transilvaniei. De ce?


Hunedoara, noaptea

 Foto: Remus Suciu / Mediafax.ro

Pentru ca orasul de care vorbesc si cu care ma mandresc oriunde are un potential turistic remarcabil, demn de un astfel de deziderat.

Referindu-ma la titlu, nu pot vorbi la prezent deocamdata. Ar fi o prostie, in conditiile in care traiesc intr-un oras care incearca sa isi revina dintr-un cataclism economico-social. Nu e de ici de colo sa depasesti cu usurinta un faliment economic de anvergura asa cum este dificil sa suplinesti regresul demografic pricinuit de lipsa unui orizont credibil pentru cetatenii de acum doua decenii.

Dar o analiza lucida a siturilor ma incurajeaza sa consider ca in viitorul nu foarte indepartat vom putea sa atragem mare parte din turistii care ne viziteaza regiunea, devenind un pol de atractie din acest punct de vedere.

Nu vom mai fi izolati de lume. Autostrada aflata la 20 de kilometri va putea suporta un flux de turisti demn de o astfel de titulatura iar gara deschisa traficului feroviar va deservi grupurile care prefera acest tip de transport.

Orientandu-ne spre un tip modern de turism, avem capacitatea sa oferim doritorilor cele mai variate posibilitati de petrecere a timpului liber. Putem servi atat pasionatii de istorie si traditionalitate cat si pe cei care sunt interesati de indeletniciri mai apropiate de cultura urbana a zilelor noastre. De ce spun asta? Deoarece ma bazez pe considerente reale si pe puncte de atractie usor de enumerat.

Astfel, in Hunedoara si imprejurimi se poate proiecta un circuit turistic bazat pe traditiile zonei si pe partea de arhaism atat de gustate de occidentali.

Cum vad eu acest traseu?

Ma repet, dar repetitia este mama invataturii iar perseverenta genereaza succesul: as porni itinerariul din Centrul Vechi al orasului, un spatiu care, pe langa monumentalele cladiri ale Primariei si Catedralei, l-as transforma in zona pietonala, reconditionand fatadele tuturor cladirilor de arhitectura istorica. Malurile Cernei ar urma sa fie ecologizate, toaletate si transformate in zone de promenada, cu alei strajuite de bancute odihnitoare.

Calatorului delectat cu bucate alese si racorit de bauturile savuroase servite la restaurantele si cafenelele din zona i-as propune apoi sa se indrepte spre Castel – perla coroanei lui Iancu Corvin. Si cum plimbarea fara popasuri nu e asa de atractiva, i-as sugera ca in drum sa se abata si pe la renumitul Muzeu al Fierului, deschis in cladirea vechii scoli de ucenici. Aici ar intelege de unde provine mandria de a fi “natus ibi ubi ferrum nascitur” si ce bogatii ascund inca muntii din jur. Odata ajuns la Castel, turistul ar pasi in urma cu cateva secole, intr-o lume in care gratia domnitelor era protejata de bratul falnic al cavalerilor iar cotropitorii se minunau de puterea si biruintele ostilor conduse in lupta de marele Iancu.

La “doi pasi” de Castel este Gara Mica a orasului, loc de unde ar porni celebra Mocanita. Purtat de leganarea vagoanelor miniaturale prin superbul traseu croit pe viaducte si prin tuneluri, imbujorat de paharutul cu palinca, oaspetele nostru ar crede ca a ajuns intr-o lume pe care nici nu o visa. Dar l-am ciupi repede si l-am atentiona ca am ajuns la un punct de o importanta majora a traseului nostru – Furnalul de la Govajdie – cel mai vechi din Europa. “Banuiesc ca asta e tot, nu cred ca m-ati mai putea surprinde cu altceva!..” ar zice musafirul, scarpinandu-se in crestetul capului. Fara sa ii raspundem cu vorbe, l-am contrazice prin fapte. Si l-am invita ca, trecand pe langa maiestuoasa Biserica din Ghelari, sa ne insoteasca spre lacul Cincis. De ce? Pentru ca o plimbare cu vaporasul pe lac te trimite cu gandul spre povestile cu sirene si creaturi mistice ale apei. Sau, poate prefera sa viziteze zona denumita “Tinutul Padurenilor”, locuri mustind de traditii pastrate cu sfintenie de generatii intinse pana in negura timpului? Daca-i ordin, e ordin! 🙂

La lasarea serii, calatorul ostenit dar fericit va avea de unde alege intre locurile de cazare odihnitoare pe care le intalneste in toata zona. Facilitati construite de intreprinzatorii care au inteles plusvaloarea financiara adusa de un turism integrat si care stiu sa pretuiasca niste servicii de calitate oferite la preturi decente.

A doua zi a periplului ii ofera sansa musafirului sa aleaga intre o plimbare spre Parcul National Retezat asezonata cu vizitarea Manastirii Prislop si a Bisericii din Densus, si o excursie atragatoare la Cetatea Devei si Parcul Dendrologic din Simeria. Oricare varianta ar alege, cu siguranta nu ar avea ce regreta. Pentru ca suntem in Romania pitoreasca!

Si pentru ca nu poti fi principala regiune turistica a unei regiuni daca oferi doar un singur tip de profil turistic, aruncam „pe taraba” si celelalte moduri in care cei care vin aici ar putea sa isi petreaca timpul. Si uite asa lansam invitatia la Gradina Zoologica din oras, singura din judet si imprejurimi. Sau, vara la strandul municipal, iar iarna la bazinul de inot ori la patinoar. Si seara poate culmina cu o piesa de teatru pusa in scena in impozanta sala a Casei de Cultura din oras. Ce mai somn ar urma apoi, nu?

Sa mai zic ca si pasionatilor de fotbal le vom da sansa sa vada pe viu o echipa de traditie a fotbalului romanesc, binecunoscuta FC Corvinul 1921 Hunedoara? 😉

Si atunci, de ce nu?..

 

 

visithunedoara

Reclame

Tu ce ai face?…


…daca, in cautarea unui loc de munca ai da intamplator peste urmatorul anunt: „Angajam personal. Relati in magazin”. Sau „Vrei sa devi colaboratorul nostru?”

Te-ai intreba cine a scris anuntul? Ti-ar pasa ca eventualul angajator e mai „praf” decat tine la gramatica elementara? Sau te-ai gandi ca se apropie factura de curent iar tu esti „casnic” de mai bine de 7 luni?…

 

…daca dupa angajare ai constata ca iti displace total atmosfera din colectivul in care „dai cu sapa”? Si ca tu faci tot ce e mai greu in timp ce colegii stau mereu prin pauze de tigara?

Ti-ai da demisia fara prea multe comentarii? Ai reprosa sefului, pe buna dreptate, tot ceea ce ti se pare incorect in echipa, cu riscul de a ti se arata usa? Sau ti-ai reaminti cum iti bate vantul prin buzunare mai rau ca in furtunile de nisip?

Pana unde ar trebui sa mearga compromisul profesional in societatea actuala?

La ce ne obliga un prag electoral de 30% la viitoarele Referendumuri?


Pragul de 30%, dorit si deja votat de o parte din legiuitori, obliga! Sunt ignoranti cei care nu inteleg ce se va intampla in viitor.

Ne obliga, incepand de acum, poate mai mult ca niciodata, sa iesim cu totii la vot. Sa ne exprimam convingerile si sa punem stampila asa cum simtim. Altfel, prin pasivitatea noastra, riscam sa fim spectatorii unei piese intelept regizate de conducatorii politici, dar in care rolurile decizionale sunt jucate de altii.

Si nu ar fi o problema daca acesti “altii” ar fi realist informati si ar vota folosind un minim de intelepciune. Insa ultimele experiente ne-au demonstrat ca pomenile electorale si ineptiile promitatoare debitate de candidati decid rezultatele voturilor iar majoritatea celor din clasa de mijloc a societatii isi etaleaza optiunile doar teoretic si fara folos. Nu e vina votantilor ca voteaza prost, ei  atat inteleg, atat pot si chiar traiesc cu satisfactia datoriei implinite si a mandriei ca au fost bagati in seama. Ci este a absentilor, a plictisitilor si blazatilor, care isi lasa in mana altora propriul viitor si apoi se plang in gura mare ca au un trai cotidian de cosmar.

Refuzand sa votam, giram posibile erori ireversibile. Ne trezim apoi prea tarziu si constatam ca un procent mic al populatiei, usor de manipulat si a carei bariera de cuantificare este lesne de fraudat, si-a exprimat democratic dreptul la libera alegere si ne-a trimis pe toti intr-o situatie de nedorit.

Concluzionand, in unele momente ale istoriei avem doar doua variante: sa actionam si sa ne asumam consecintele  sau sa asistam de pe margine la punctele de cotitura ale propriului destin.

In fotbal, Justitia nu umbla legata la ochi si cu balanta in mana, ci in BMW si cu POS-ul in buzunar..


Dupa o plimbare relaxanta la ceas de seara, ma asteptam sa am o seara linistita si un somn pe cinste.

Pana cand am ajuns acasa si am citit ultima noutate din fotbalul care ma priveste:

Astazi a avut loc sedinta comisiei de disciplina a Federatiei Romane de Fotbal. Printre cazurile analizate si „judecate” a fost si cel al incidentelor survenite la finalul meciului Soimii Pancota – FC Hunedoara. Onor membrii comisiei, dupa ce au analizat toate probele puse la dispozitie (declaratii si probe video), au decis sa imparta dreptatea, fiecaruia „dupa merite”: astfel, pentru injurii si imbranceli, indreptate inclusiv asupra arbitrului, hunedorenii Fagarasanu, Gaceanu si Dragota au fost suspendati cate 12 etape si obligati la plata unor amenzi consistente. Dar, cireasa de pe tort, sau mai bine-zis bomboana de pe coliva dreptatii in fotbal a fost asezata in momentul anuntarii deciziei in privinta agresorului Lengyel – cel care, facandu-l invidios pe Bute, l-a trimis in coma pe Daniel Ambrus cu un pumn gospodaresc. Ei bine, ce credeati? Ca „pugilistul” a fost eliminat din fotbal? Ca i s-a sugerat sa se angajeze la firma de paza a patronului echipei pancotane? Corect! Dar doar daca judecata se facea in Germania, bunaoara…pentru ca ai nostri damboviteni l-au mustrat parinteste pe golanas, dictandu-i o pauza fortata de doar 3 etape!!! Poate i-au gasit circumstante atenuante, si-o fi scrantit degetele..

In aceste conditii, mai putem noi spera ca dreptatea invinge?

Ce parinte isi mai trimite copilul la fotbal, ce jucator mai are tragere de inima sa munceasca pentru banii pe care ii castiga?

Sincer, in locul fotbalistilor hunedoreni nedreptatiti, m-as adresa justitiei, reclamand ca mi se limiteaza dreptul la munca printr-o decizie aberanta, total nefondata si complet discriminatorie. Dar… daca gasesc tot „impartitori ai dreptatii” cu PiiOeS la purtator??..

Daca n-am, dau?


     Toata suflarea din jurul meu comenteaza de zor cel mai recent eveniment “de o importanta vitala” pentru natiune:  condamnarea si arestarea lui George Becali. Eu ii voi spune, asa cum mi se pare si cel mai potrivit, Gigi.
     Pentru ca el este “Gigi”. Apelativul perfect pentru un personaj de o asemenea anvergura minimala.
     Om ca oricare altul, care are insa meritul de a fi fost la locul potrivit in momentul oportun.  Persoana usor de definit daca ii soliciti raspunsul la celebra intrebare “cum ai facut primul milion?”. Restul vine de la sine, pe o traiectorie normala intr-o societate de tranzitie, cu reguli tulburi si legi usor fentabile.
      Nu ma opresc deloc asupra laturii juridice a cazului pentru ca nu vreau sa ma arunc in discutii infinite despre sistemul legislativ din Romania actuala. Mai ales ca inca sunt siderat de hotararea luata in “Dosarul transferurilor”.
      Dar, in cazul lui Gigi, nu ma pot abtine sa nu le pun o intrebare celor care, cautand lucrurile pozitive care sa ii zugraveasca pastelat actiunile “martirului”, repeta tanguitor si obsesiv fraza “da, dom’le, a furat, o fi bagabont, nu zic nu, da’ si cati bani a dat la saraci si la biserici!..”.
     Iar intrebarea mea e chiar cea din titlu:
     “Daca n-am, dau?”
 
     P.S.: …iar DE UNDEam”, intr-un viitor articol.

Buna ziua, Hunedoara, salutare, Univers!


Unii dintre voi ma cunoasteti, altii nu. Pentru toti, eu sunt Alin Barna.

Dupa o perioada de stat pe ganduri, m-am decis. Incep sa scriu. Sau, mai corect spus, sa scriu „organizat”. Pentru ca scrierile mele de aici sunt continuatoarele celor de pe retelele de socializare. Acum incep, dupa caz, sa povestesc, sa comentez sau sa imi spun parerea. Nu sunt scriitorul asteptat cu sufletul la gura de milioanele de fani dar sunt o persoana care are harul asezarii vorbelor in fraze placute intelectului.  Intr-o epoca in care fiecare are ceva de spus, am obosit sa tac.

Intrebarea “de ce nu scrii o carte?” mi-a fost adresata de multe ori si de catre prieteni din diverse grupuri sociale, repetarea ei facandu-ma sa accept, iata, aceasta provocare.  Da, voi scrie. Asa cum orice scara incepe cu prima treapta, si aventura mea pe taramul literar va debuta cu cel mai mic pas posibil – blogul meu – pas care nu va deranja corifeii slovelor dar imi va oferi increderea de a continua urcusul.

Asadar, incepand de astazi, va invit cu drag sa imi fiti alaturi in Lumea Mea, sa comunicam, sa comentam, sa conversam, sa polemizam, sa argumentam si sa construim impreuna Lumea Noastra.

Doamne ajuta!