Lui Dumnezeu nu-I iei ochii batand matanii..


Motto: „Oricine isi inchipuie ca mergand la biserica este un bun crestin, trebuie sa creada si ca stand intr-un garaj devine o masina.” 

                 Garrison  Keillor

 

Povestea spune:

” In avion. Doi pasageri.un barbat si o femeie stau pe locuri vecine. El citeste din biblie. Avionul decolează. Ea îşi face cruce. El nu. „De ce, domnule, nu vă faceţi cruce?”, întreabă doamna revoltată. El ridică uşor privirea, continuând apoi să citească. La un moment dat, stewardesa se apropie, se îndreaptă spre ei… avionul începe să se clatine, stewardesa se dezechilibrează şi un pahar cu băutură răcoritoare de pe tava ei se varsă pe rochia doamnei evlavioase. Aceasta începe să o atace verbal pe stewardesă, vorbind foarte murdar. Bărbatul se întoarce spre ea şi îi spune: „Doamnă, v-aţi pierdut crucea!”..

 

La fel este şi în viaţa noastră.

Ne este uşor să acceptăm crucea atunci când ea înseamnă bunăstarea noastră, bucuria noastră… Dar adevărata credinţă se vede în situaţii de criză. Acolo se testează supunerea faţă de Voia divină. În lipsuri, în singurătate, în mijlocul neînţelegerii venite din partea celor din jur, în crizele afective, profesionale, sociale, iese la iveală măsura smereniei sub crucea încredinţată fiecăruia spre Golgota proslăvirii noastre!”

 

Dumnezeu este Sus in fiecare clipa, nu doar cand simtim nevoia sa ii cerem sprijinul.

E pacat ca ne limitam in a-I implora ajutorul la nevoie, uitand sa-I multumim pentru ce ne ofera.

Asa cum fotbalistii isi fac semnul Sfintei Cruci inainte sa execute penalty-ul decisiv desi in restul timpului se inchina la desfrau si necugetare, si se bucura crezand ca marcand golul, Dumnezeu I-a ajutat. Nu! Poate Dumnezeu chiar a ascultat rugaciunile fierbinti ale altor milioane de credinciosi care isi doreau acel gol marcat. Sau, poate pur si simplu, asa trebuia harazit.

Am un deosebit respect pentru cei care intr-adevar sunt infiorati atunci cand patrund in Casa Domnului. Pentru cei care postesc cand e cazul, cu mintea si trupul, fara a pacatui gandind la mese imbelsugate si derapaje carnale. Pentru cei care, odata cuprinsi de duh nu se opresc din drumul lor curat, dorindu-si tot mai multa credinta binecuvantata si aprofundand Sfintele Taine, ajungand chiar sa studieze in facultati teologice sau seminarii pastorale.

 

Celorlalti le atrag doar atentia ca oricat de credinciosi ar trece in vazul lumii nestiutoare, sa nu uite ca intr-un final, la Judecata Divina, vor fi doar goi si neinsemnati in fata Dreptatii.

Anunțuri

De ce sunt bune retelele de socializare


social-media

 

Socializarea indeamna la dezvoltarea creativitatii iar ambitia de a nu te lasa mai prejos decat prietenii tai te face sa incerci mereu sa fii mai bun.

Am remarcat in ultimul timp ca am un mare numar de prieteni pasionati de fotografie. Poate erau si inainte dar nu le cunosteam eu acest hobby. Cu toate acestea, nu le-am vazut decat in putine cazuri fotografiile expuse intr-un cadru organizat. De aceea, apartenenta la o retea de socializare le-a deschis tuturor posibilitatea de a arata lumii operele cu care se mandresc. Luand exemplul plimbarii duminicale din Parcul Dendrologic simerian, sa fim sinceri, toti cei inarmati cu aparate foto au de pozat aceleasi imagini, obiective si situatii. Si aici intervine rolul mobilizator-creativ al locului de expunere – adica al retelei de socializare. Intotdeauna, ambitiosi, unii dintre ei reusesc sa obtina cate o imagine absolut senzationala, sa surprinda un moment pe care ceilalti poate l-au ratat. Siguranta ca fotografiile lor vor fi vazute de sute, mii, chiar zeci de mii de oameni le da inspiratia necesara de a fi mai buni! Altfel, in lipsa „albumelor publice”, aceste fotografii ar ramane stocate pur si simplu pe niste carduri de memorie, in niste laptopuri personale sau ar face maxim obiectul unui schimb intre cativa prieteni.

La fel, vorbind despre idei…citesc multe ganduri remarcabile postate in retelele mele de prieteni. Facand abstractie de citatele luate cu copy-paste si de cele atribuite unor minti luminate mai mult decat cunoscute in istorie, sesizez cu placere ca parca altfel iti deschizi mintea si sufletul atunci cand stii ca sunt multi cei care te urmaresc iar cuvintele tale vor ajunge la persoane care altfel nu ti-ar putea patrunde in universul interior.

Nu pledez pentru folosirea in exces a acestor instrumente de comunicare, insa va invit sa meditati asupra celor scrise aici si sa intelegeti ca uneori ele se transforma in oportunitati care sa dezvolte aptitudini personale nebanuite.

 

 

Sursa foto: http://www.geekreport.ro

Castelul Corvinilor din Hunedoara – fata in fata cu viitorul. Drumul de la idee la realizare trece prin planificare!


Pentru a-ti atinge obiectivele este necesar, in primul rand, sa ti le cunosti.

La fel, ca sa ajungi la destinatia dorita este imperios necesar sa iti gandesti din start directia si sa iti calculezi pasii, altfel existand probabilitatea sa te trezesti ajuns in cu totul alt loc decat cel propus initial.

Am recurs la aceasta introducere pentru a deschide un subiect extrem de vulnerabil in democratia heirupista pe care o traversam cu totii in ultimii 23 de ani. Si anume lipsa de viziune.

Ce este viziunea asta, termen cu care suntem bombardati zilnic in tot felul de prezentari de idei, mai mult sau mai putin interesante? Conform unui dictionar explicativ, inseamna 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul văzului. 2) Proprietate de a vedea în minte; reprezentare. 3) Mod de a înțelege și interpreta lucrurile; concepție. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale, ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; vedenie; fantasmă. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision.

M-as opri acum asupra celor de-a doua si a treia definitii ale cuvantului vizat si le-as discuta din perspectiva factorilor de decizie dintr-o comunitate.

In momentul in care concepi un plan de dezvoltare durabila, de eficientizare si punere in valoare a zonei pe care o gestionezi, trebuie sa analizezi efectele deciziilor si modificarilor planuite pentru o perioada lunga de timp. E de dorit ca planul general sa fie compus din piese mai mici de puzzle – TOATE INTERCONECTATE si INTERFUNCTIONABILE INTRE ELE! Stim cu totii ca treptele disparate nu genereaza o scara, asa cum nici trecerile de pietoni trasate intre un trotuar si un loc de parcare nu constituie un loc normal de traversare a bulevardului (amintindu-mi sesizarea excelenta facuta in primavara anului trecut de prietenul Marian Lucian).

De aceea, imi doresc din tot sufletul ca “mintile luminate” din Primaria Hunedoarei sa aiba in vedere un plan inteligent, complex si cu potential maxim de implementare in cazul Castelului Corvinilor si a zonei limitrofe acestui monument reprezentativ. Cand se schiteaza proiectul de urbanism trebuie din prima clipa gandite solutiile pentru dezvoltarea turismului in conditiile asigurarii tuturor elementelor de normalitate moderna. Si ma refer la infrastructura rutiera (drumul din zona portii de acces in curtea exterioara a Castelului este clar subdimensionat fata de traficul si caracteristicile tehnice ale autovehiculelor, in special autocarelor, care transporta turistii), la facilitatile necesare (parcare amenajata si pazita, chiar daca e cu plata; toalete din care sa nu iesi in fuga, regretand ca ai intrat; punct de alimentatie publica cu preturi care sa nu sfideze bunul simt; sursa de apa potabila etc.). Este vitala studierea retelei edilitare de gaz, canalizare si apa, pentru a asigura existenta unui stadiu tehnic optim si a nu exista apoi necesitatea spargerii intregii zone pentru defectiunile aparute.

Mai mult, aceasta planificare vizionara trebuie sa fie aplicata intregului Centru Vechi si a zonei care leaga orasul de Tinutul Padurenilor. Solutiile exista dar situatia trebuie sa fie analizata din toate punctele de vedere. Ganditi-va ca se va finaliza asfaltarea drumului dintre judetele Caras Severin si Hunedoara prin mijlocul acestei zone. Desi nu este mai scurta, noua cale de legatura va fi poate preferata de utilizatorii traficului greu, in special a camioanelor care aduc marmura de Ruschita la Simeria. Oricat s-ar restaura cladirile istorice din Centrul Vechi, trepidatiile produse de transportatori vor afecta structura acestora.

Mai departe, scheletele dizgratioase ale fostelor hale industriale zgarie pana si cea mai dezinteresata retina. Refunctionalizarea fostei platforme a combinatului siderurgic este absolut prioritara dar, repet, nu trebuie sa intre in confict cu ceea ce se “deseneaza” in zona cu potential turistic.

Altfel ne vom trezi cu un mozaic ilogic de industrie, turism, zona recreationala si dezvoltare imobiliara – costisitor si fara utilitate practica.

De aceea, incheind, a propos de costisitor, sa nu uitam niciodata ca, mai mult decat bani, viata costa ani !!!

Uite cum putem „trai bine” !!!


Sau De ce dauneaza conceptul „Racul, broasca si o stiuca”..

Bancile asteapta ca economia sa se relanseze pentru a-si regandi conditiile de creditare catre persoanele fizice, bazandu-se pe venituri marite si noi locuri de munca in timp ce economia, pentru a se relansa, are nevoie exact de surse de finantare canalizate prin intermediul consumatorilor persoane fizice.

Si uite asa ne invartim in gol, nereusind nicicum sa gasim o solutie care sa rezolve aceasta problema comuna ambelor parti.

Desfacand in zale acest lant prost croit, identificam: cetateanul, companiile bancare (bancile) si agentii economici (firmele).

Cetateanul – temelia societatii de consum. Orbit de larghetea creditarii oferite in perioada de boom economic, in care numai cine nu vroia nu accesa un imprumut bancar, neatent la capcana supra-indatorarii, bazandu-se pe venituri sigure si destul de consistente in acea perioada, cetateanul a luat cat a putut cuprinde cu mainile intregii familii. Cu banii obtinuti sau folosind direct creditarea in magazine, a dat un imbold teribil tuturor afacerilor existente, sporind radical consumul din cele mai importante segmente – alimentatie, bunuri de larg consum, servicii etc. Implicit, cresterea cererii in piata a dus la marirea capacitatilor de productie si bineinteles la noi angajari sau cresteri salariale (firmele cu cifre de afaceri imbunatatite au tot interesul sa isi motiveze proprii angajati). Ei bine, acest suport material al publicului-tinta a incurajat si companiile bancare sa continue o creditare la un nivel mai mult decat optimist. Bancile se intreceau in tot felul de promotii avantajoase, nelinistea cetatenilor era alungata de posibilitatea a tot felul de programe de refinantari si contopiri extreme de avantajoase, firmele isi epuizau rapid stocurile, inscriindu-se in contracte de creditare necesare pentru sporirea capacitatilor de productie.

Tot acest ménage-a-trois datator de senzatii vecine cu extazul a avut un efect de opium pana in clipa in care lantul s-a rupt.

A intervenit criza financiara.

Efectul a fost devastator, lovind ca un tsunami intregul circuit.

Ce a rezultat?

Cetateanul s-a trezit ca s-a indatorat atat de mult incat mare parte a veniturilor s-a transformat in rate la banci. Restul banilor era atat de mic incat ii ramasesera doua optiuni: a) plateste ratele si scade consumul, afectand firmele sau b) isi mentine standardul de consum cu care se obisnuise dar nu mai plateste ratele, intrand in conflict cu bancile. Oricum ar fi ales, lantul era compromis iremediabil. Pentru ca, analizand cele doua variante, urmarea este simpla:

a)      firmele s-au trezit ca cererea este mult diminuata si au fost nevoite sa isi reduca dimensiunile, fie prin scaderea capacitatilor de productie fie prin concedierea unor angajati sau restructurarea salariilor. Au avut de suferit cetatenii angajati in companiile producatoare, multi dintre ei ajungand in imposibilitatea platirii ratelor la banci. Ca reactie logica, societatile bancare s-au vazut puse in fata luarii deciziei de inasprire a conditiilor de creditare, pentru a evita propagarea creditelor neperformante. Din nou, efectul s-a transmis in puterea globala de cumparare a cetateanului cat si in profitabilitatea agentilor economici amenintati de faliment.

b)      odata intervenite intarzierile sau chiar neplata consecutiva a ratelor bancare, cetateanul s-a regasit inregistrat in catastifele Biroului de Credit – “buba” care i-a refuzat automat accesul la contractarea altor instrumente financiare cu potential salvator. Si cum inregistrarile negative in Biroul de Credit sunt stocate pe o perioada de 4 ani, inevitabil plaja de clienti potentiali si eligibili ai bancilor s-a micsorat dramatic. E pe undeva normal ca dintr-o populatie activa ai carei membri pleaca “pe capete” in afara tarii, eliminandu-i in plus si pe cei care la un moment dat al derularii contractului au suferit o problema care i-a transformat in “rau-platnici” (nu neaparat din rea-vointa), sa se ajunga ca bancile sa nu mai aiba pe cine sa imprumute. Ca atare, firmele nu au pe ce bani sa isi vanda produsele/serviciile si, gandind pragmatic, nu se mai avanta la noi relatii contractuale cu bancile. Din nou, pierde toata lumea!

Solutia ???

Regandirea de catre companiile bancare, sub directa supraveghere a Bancii Nationale a Romaniei, a intregului portofoliu de instrumente de creditare si, in primul rand, resetarea bazei de date a Biroului de Credit!!!

Ar fi un necesar moment zero al intregului circuit financiar in Romania – punct de la care sa se plece pe niste coordonate actualizate si reasezate in directia satisfacerii obiectivelor tuturor actorilor acestei piese.

Pe scurt: dati drumul la bani in piata, cat mai repede, altfel economia se va sufoca!

bani

Vizitati Lunca Cernii!


E fain, pe bune!

Grabiti-va, daca nu ati facut-o inca..nu pierdeti nimic, aveti doar de castigat:

–         Mai e putin si asfaltul va ajunge pana in sat, reducand apreciabil durata calatoriei si crescand sansele ca masina sa fie utilizabila si dupa excursia asta..

–          Desi nu aveti semnal la telefonul mobil, la birturile din sat gasiti programe tv prin satelit, pentru toate gusturile..

–          Gospodarii de acolo au sansa sa fie condusi de un primar cu un prenume demential – Livituc. L-as vota doar de dragul numelui..

–          Ospitalitatea locuitorilor este intrecuta doar de bunul lor simt innascut si de mandria de a fi “luncani”..

–          Ca orice in comunitate care se respecta, nu putea lipsi “boschetara satului” – tanti Roza. Ieri, la peste 30 de grade, purta doua randuri de bluze pe sub geaca de sarbatoare. Mirela de la Kaufland ar fi invidioasa pe inspiratia vestimentara a matusii..

–          Pe timp de furtuna, cade curentul. Dar se ridica repede la loc..;)

–          Peisajele fac toti banii din lume iar oxigenul chiar exista in aerul curat pus la dispozitie de Mama Natura..

Photo0015 614838_290137484427738_1950487656_o

 

–          Cu toate ca in capatul de sus al satului intoarce uliul “cu frana de mana”, ati fi surprinsi sa vedeti la fata locului cat “cap” au cei mai multi dintre localnici si ce surprinzatoare (in sensul pozitiv) pot fi discutiile cu unii dintre ei..rau-voitorii ii numesc toloboni, ei sunt pur si simplu padureni!

–          E satul in care unii au apa doar la izvorul „de sub coasta” iar altii locuiesc la bloc, in centru..

–          Odata cu finalizarea drumului de legatura cu judetul Caras-Severin, mare parte din farmecul zonei va disparea, traditiile locale fiind incet-incet inlocuite de obiceiurile orasenilor care isi vor construi casele de vacanta pe acele taramuri, modificand nu neaparat in rau configuratia acestei destinatii pitoresti..

Lunca

Adevar sa fie, dar sa-l stie toti!..despre „restaurarea” Castelului


Castel

Am citit cu surprindere astazi o declaratie de presa a doamnei Carmen Harau – deputat in actualul Parlament, legata de principalul obiectiv turistic al Hunedoarei si de fondurile guvernamentale alocate (sau nu) restaurarii lui: “Am cerut pentru Castelul Corvinilor suma de trei milioane de lei, dar vom primi doar 300.000 de lei, pentru că bugetul e sărac. Ţara asta e sărăcită. Şi sunt foarte multe trenuri pe care noi le-am pierdut până acum. Avem foarte multe obiective turistice, dar cu promovarea am stat rău până acum. Kelemen Hunor, pe vremea când conducea Ministerul Culturii, a lăsat Castelul Corvinilor de izbelişte. În favoarea unor obiective din Ţinutul Secuiesc” (http://www.mesagerulhunedorean.ro/deputatul-carmen-harau-aduce-bani-pentru-castelul-corvinilor)

Un fel de „noi suntem primii care facem ceva, si chiar si asa, <<greaua mostenire>> ne pune piedica inca dinainte de-a incepe”..

Spun “cu surprindere” deoarece am urmarit cu maxim interes in ultimii ani demersurile privitoare la acest monument si mai ales lupta intensa purtata de Dan Bera in slujba valorificarii potentialului turistic al fortificatiei.

Tocmai de aceea, datoria fata de adevar ma obliga sa fac public si articolul de la acea vreme, din 2011, http://www.mesagerulhunedorean.ro/de-ce-s-a-oprit-restaurarea-castelului-corvinilor

in care Ministrul Culturii de atunci, Kelemen Hunor era citat: “nu se pune problema sistării fondurilor alocate pentru restaurarea Castelului Corvinilor. Chiar recent, au fost aprobată suma de 150.000 lei, pentru ca lucrările să continue. Problema este însă alta. Lucrările au fost oprite, deoarece s-a constatat că sunt prost realizate. În plus, a declarat ministrul, nu există un proiect pentru restaurare, până acum, lucrându-se după ureche. Ca urmare, trebuie urgent realizat un proiect unitar, pentru ca restaurarea Castelului Corvinilor să poată fi reluată.”

Ei, care este adevarul?

Intreb asta pentru ca lumea trebuie sa stie ca in acea perioada s-au descoperit atatea nereguli in executarea lucrarilor finantate din bani publici si atatea supraevaluari ale valorilor de executare incat a fost imperios necesar un audit al contractului incheiat cu societatea prestatoare.

Mai pe scurt, singurele lucruri sistate atunci au fost bataia de joc si capatuiala unor bisnitari pe spinarea valorilor istorice ale statului.

Am zis.

Economia romaneasca. Jungla tropicala. Nicio diferenta.


Avem asa:

–          Una bucata companie strategica de stat – CFR Marfa

–          Una bucata licitatie solicitata de creditorii europeni ai statului

–          Trei participanti la licitatie: doi straini si unul (r)roman

–          Pretul de pornire este criticat de toti cei care au habar de economie, fiind extrem de subevaluat. Pentru ca la o evaluare logica, CFR Marfa = (900 locomotive*100 tone+39000 vagoane*20 tone)*270 euro/tona fier vechi = 234 milioane euro (valoare minimala, la pret de fier vechi), in timp ce pretul de pornire s-a situat in jurul sumei de 180 milioane de euro pentru 51% din societate, excluzand datoriile catre stat(!) 😉

–          Competitorii straini se retrag pe rand din licitatie, reclamand imposibilitatea practica de analizare si auditare a companiei licitate, atat din cauza timpului scurt pus la dispozitie cat si datorita piedicilor puse in accesarea documentatiei, si exprimandu-si intentiile de a contesta intregul proces de privatizare

–          Licitatorul roman – partener in alte tranzactii exact cu societatea licitata – nu se plange de nimic, lasand impresia ca ar cunoaste pe de rost situatia economica a acesteia

–          SCANDALOS: cu doua zile inainte de anuntarea deciziei finale, dupa incheierea procedurilor legale, CFR Marfa instraineaza cu titlu gratuit active mobile si imobile din proprietatea societatii, in valoare de 14.2 milioane euro (!!!!!). Mai pe intelesul tuturor, petitorului i s-a aratat o mireasa siliconata si cu dantura de portelan iar in dimineata nuntii s-a trezit ca mandrei sale i-au fost scoase implanturile si extrasi caninii..;)

–          Licitatia este castigata fara probleme de singurul participant – care ofera un pret de 202 milioane euro pentru 51% din actiuni, cu promisiunea ca va mai investi inca niste sume importante in compania adjudecata. Ce sa zic, e ca si cum eu cumpar o masina “nici prea-prea, nici foarte-foarte” si ma angajez ca dupa ce o iau sa mai bag niste bani in imbunatatirea ei. Pai normal, doar nu eu ma voi folosi de ea? Orice afacerist cu interes pe termen lung isi continua investitiile in afacere, nu? Logic ca si ceilalti competitori ar fi adus apoi aporturi de capital pentru a-si proteja investitia initiala.. Astea sunt niste declaratii de intentie care doar imbraca in roz un adevar cenusiu..

Ce prevad eu?

In primul rand incadrez acest “succes” al guvernului actual in categoria celor de are deja ne plangem si carora le-am cules “roadele” in ultimii23 de ani.

In viitor – compania (r)romaneasca ramasa cu monopol asupra activitatii de transport feroviar marfuri isi va demonstra intentiile reale, ajutand din plin la “ingroparea” acestui segment economic si obtinand beneficii strict proprii din exploatarea unei infrastructuri subventionata din impozitele NOASTRE si sprijinita de interesele geostrategice europene!

Sa ne traiasca “baietii destepti”!

Nu lasati fotbalul romanesc sa moara!!!


Fotbal

Ce rost mai are fotbalul profesionist in Romania?

Situatia actuala a transformat fotbalul din “sport-rege” in “(s)port-zeghe”. Exemplele sunt nenumarate, provin din cele mai inalte niveluri ale fenomenului si dor pe orice pasionat:

–          Antrenorul echipei nationale este condamnat penal;

–          Presedintii celor mai inalte foruri competente – FRF si LPF – sunt trimisi in judecata, punandu-li-se sechestru pe bunurile imobile detinute;

–          Patronul echipei campioana a tarii este arestat pentru matrapazlacuri in fotbal, insasi echipa pe care o sustine fiind amenintata cu eliminarea din competitiile europene;

–          Cei mai de seama finantatori ai cluburilor de prima liga sunt judecati intr-un proces prelungit la infinit pentru fapte de coruptie;

–          Sportivul declarat “Regele” fotbalului romanesc a demonstrat un caracter indoielnic prin “omenia” de care a beneficiat echipa patronata, in tentativa de a se salva de la retrogradare;

–          Fotbalul juvenil este in colaps, lipsa finantarii si a profesionalismului in centrele de copii si juniori oglindindu-se in rezultatele dezastruoase ale echipelor nationale la aceste categorii de varsta, reprezentativele noastre fiind umilite de alte echipe mai bine cotate sau obtinand rezultate rusinoase in fata unor selectionate de pescari si ospatari;

–          Sotia antrenorului echipei campioana este impresarul altor antrenori si jucatori din aceeasi liga, punand la indoiala corectitudinea cu care acestia isi apara sansele in meciurile cu implicatii pentru familia vizata;

–          Mare parte din echipele primei divizii se chinuie pur si simplu sa indeplineasca niste conditii minime de licentiere, o parte dintre ele fiind excluse din campionat tocmai pentru motive care nu tin de caracteristicile sportive;

–          Haosul organizatoric la nivelul primelor trei ligi este incredibil, necunoscandu-se nici acum numarul de echipe din care vor fi formate in sezonul care sta sa inceapa, luandu-se decizii importante – cu implicatii majore in stabilirea clasamentelor finale (promovarea Gloriei Buzau in dauna echipei din Axintele, retrogradarea clubului din Baia Mare pentru o penalizare dispusa dupa 9 luni de la producerea faptei incriminate etc), judecandu-se aceleasi spete in moduri diferite samd;

–          Nu exista predictibilitate la nivelul competitiilor organizate in fotbalul romanesc, nesiguranta facand imposibila creionarea unui plan de actiune specific unei societati de succes;

–          Cluburile de traditie, printre care arhicunoscutele FC Corvinul 1921 Hunedoara, Jiul Petrosani, UTA Arad, Politehnica Timisoara, Inter Sibiu, CSM Resita, Universitatea Craiova, Chimia Ramnicu Valcea, FC Bihor, FC Arges, Sportul Studentesc, ASA Tg. Mures, Farul Constanta, FCM Bacau, Progresul Bucuresti sau Unirea Alba Iulia au fost ingropate sau se zbat in mocirla, fiind inlocuite in “fotbalul mare”  de aparitiile meteorice ale exoticelor Unirea Urziceni, Victoria Branesti, Concordia Chiajna, Sageata Navodari, International Curtea de Arges, Damila Maciuca, Corona Brasov ori CS Otopeni.

In aceste conditii, nu vad rostul pentru care fotbalul romanesc isi mai mentine statutul profesionist.

Solutia, macar temporara, ar fi desfiintarea structurilor actuale ale acestui sport si transformarea lui intr-o activitate de amatori. Trebuie sa fim sinceri cu noi si sa recunoastem ca deseori vedem meciuri mai tari “in curtea scolii, la o bere” decat pe micile ecrane care transmit evolutia (sau involutia) echipelor din prima liga.

Foarte putini dintre jucatori isi justifica salariile primite, chiar daca si alea cu intarziere sau “la negru”. S-a ajuns ca mediocritatea sa fie sustinuta cu sume apreciabile, mult peste valoarea demonstrata, dar si ca “oamenii muncii” de pe gazoanele patriei sa fie dispretuiti de conducatorii care dispun de ei dupa bunul plac, contrar oricaror norme sau legi existente.

Nu, frate. Stop! Punct si de la capat! Mai bine mai tarziu decat niciodata! Daca nici acum nu e momentul reformarii acestui mecanism putred, cand va fi, oare?

 

De ce sa reformam fotbalul romanesc, in loc sa il lasam sa se distruga de tot?

Pentru ca:

–          Este sportul cu cei mai multi practicanti si sustinatori, la nivel national si nu numai;

–          A depasit, si in tara noastra, un secol de existenta;

–          Aduna in jurul sau energii nebanuite, grupuri de suporteri devotati, printre ultimele redute ale libertatii exprimarii de opinie;

–          Are o traditie greu de egalat de celelalte discipline sportive;

–          A reprezentat, totusi, cu succes, sportul romanesc dincolo de hotarele tarii;

–          A fost fenomenul care a scos in strada zeci de mii de oameni manati doar de dragostea pentru culorile echipei iubite;

–          Se poate constitui intr-un instrument de disciplinare si crestere sanatoasa a generatiilor viitoare, ajutand la consolidarea unor valori fundamentale in societatea romaneasca;

–          Ofera momente inegalabile, pasiuni extreme si sentimente de neuitat;

–          Da un rost vietii multora dintre noi, cei infectati de acest microb;

–          Nu in ultimul rand, evident, intruchipeaza deja o industrie, fiind o ramura a economiei ce sustine destule locuri de munca si contribuie substantial la bugetul statului.

Fie doar si pentru cele enumerate, SUNTEM DATORI SA SALVAM FOTBALUL ROMANESC!!!

Rating masurat in echimoze


Nu ascund ca imi place Alexandra Stan. Mi-a placut inca de cand am vazut primul clip, cel cu “param pam pam”. Imaginea ei cu acadeaua jucausa si atitudinea provocatoare invinsesera lipsa de muzicalitate a melodiei. Vreau sa fiu bine inteles: nu o placeam din punct de vedere sonor ci pentru modul in care reusea sa isi faca “numarul”. Chiar daca nu poate rivaliza cu adevaratele valori artistice ale scenei, e, daca vreti, cea mai buna din categoria ei. Si nu doar pentru mine.

Ca un argument in favoarea succesului la care a ajuns va povestesc o scurta intamplare petrecuta cat am stat in Irlanda. In urma avalansei de cv-uri depuse atat “din poarta in poarta” cat si online, am fost invitat la un interviu pentru un post in vanzari. Asteptand in antecamera biroului principal, alaturi de secretara tipic irlandeza, aruncam privirea pe niste pliante de prezentare a companiei. Deodata, la plasma amplasata pe perete, unde rula postul MTV Europe, a inceput piesa Alexandrei – “Mr. Saxobeat”. In acel moment parca au innebunit cu totii, in frunte cu secretara: au inceput sa fredoneze melodia, si sa isi miste capetele pe acelasi ritm. Sa mai zic ca la aflarea vestii ca sunt roman m-au privit ca pe un semizeu? Dintr-o data nu mai eram echivalat cu un gipsy ci proveneam din randul unui popor care stie sa cante si la altceva decat la acordeon sau vioara pe podul O’Connoly.

Mai apoi, in acea toamna, am mai avut de cateva ori ocazia sa ii masor popularitatea enorma de care se bucura in cluburile din Dublin.

Am continuat sa o admir si sa  ii ascult piesele, neinteresandu-ma niciodata viata ei personala, si nedevenind un fan in adevaratul sens al cuvantului. Pur si simplu isi castigase locul potrivit intre preferintele mele.

Poate si de aceea am ramas surprins duminica seara afland ca a suferit un accident de circulatie. Comod din fire, nu m-am mai ostenit sa verific informatia pe pagina ei de FB, mai ales ca aflasem ca este ok, isi va reveni curand. M-am gandit ca deh, se mai intampla si la case mai mari.

Ce a urmat de ieri incoace din punct de vedere mediatic, m-a purtat prin toate starile emotionale posibile, dar toate parti componente ale unui cerc perfect inchis pana la urma: initial, afland ca a fost batuta (nu stiam de cine si in ce hal) am banuit ca incearca sa atraga atentia asupra ei, sa isi faca publicitate si poate sa mascheze eventuala lipsa a concertelor. Mai apoi, vazand fotografii si afland povestea reala, am fost oripilat de brutalitatea unei fiinte care isi spune barbat. Halal barbat! Cum sa dea in halul asta intr-o femeie, indiferent cat de tare l-ar fi enervat??!? Povestea ei lacrimogena, incluzand ratele parintilor, lupta ei pentru ascensiune in plan social si material, viata cu un singur rinichi, i-a creat in mintea mea o aura de victima abuzata si demna de compasiunea tuturor.

Dar, astazi, citind ultima declaratie a cantaretei, citez “L-am iertat, stiu ca ii pare rau, ca n-a gandit in acele momente si ca nu a putut sa se abtina, eu n-am de ce sa-l iert, trebuie sa se ierte singur, sunt mai naiva, n-as putea face niciodata rau cuiva. Mi-a facut un rau fizic si m-a fortat sa ma maturizez si o sa fiu cu ochii in patru. Toata treaba asta m-a ajutat mai mult decat sa-mi faca rau.”, semnele de intrebare revin din nou, inchizand ipoteticul cerc pomenit mai sus.

Draga mea, cu ce te-a ajutat bataia asta incasata? Raul pricinuit e chiar atat de nesemnificativ? Esti, cumva, masochista? Ai creat precedentul care da startul masurarii rating-ului in pumni in cap si picioare in burta? Sau, pur si simplu, chiar nu poti mai mult de atat si esti constienta ca fara „protectia” lui, chiar daca violenta, vei esua lamentabil spaland podele de birt intr-o mahala infecta din Medgidia?…

Scumpete, nu e cazul sa dezvolti sindromul Stockholm fata de acest animal. Sa infunde puscaria! Altfel, sa nu te miri cand data viitoare vei fi recoltata in saci de plastic de sub vreun mal al Dunarii, impachetata precum piesele unui puzzle de prost gust..

 

UPDATE: Se pare ca Alexandra s-a hotarat sa il actioneze in instanta pe nemernic. Bravo ei pentru decizie!!!

…mi-o fi citit articolul 😉

Guvernul tuturor romanilor?


Din cele analizate in urma deciziei Executivului prin care se stabilesc lucrarile de interes public finantate anul acesta de la bugetul de stat, se pare ca nu!

Aruncand o privire asupra situatiei din judetul Hunedoara, exemplificata mai jos, se observa ca din cele 21 localitati “blagoslovite” cu fonduri guvernamentale, doar 3 (trei!) nu au la conducere un primar provenit din randul coalitiei aflate la putere. Locuitorii celorlalte 18 comunitati au avut “inspiratia” de a-si alege un edil USL – asigurandu-si macar pentru patru ani banii necesari investitiilor derulate in localitatea lor.

2341

Si atunci?

Pentru a avea o imagine reala a configuratiei politice din judet, mai notez doar ca din cele 68 de unitati administrativ-teritoriale ale judetului, in 50 (73.5%) conduce un primar USL iar in 18 (26.5%) unul de alta coloratura politica.

Asta este politica, “ai nostri” cu “ai nostri” – “ai lor” cu “ai lor”!

Cine pierde?

Cetateanul de rand, care crede ca totul merge cum ar trebui, si care este luat in seama doar din patru in patru ani – atunci cand este chemat sa ii schimbe pe “ai lor” cu “ai nostri”…