Acasă » Uncategorized » In „mersul trenurilor” n-am incredere. In inundatiile din Romania, da!

In „mersul trenurilor” n-am incredere. In inundatiile din Romania, da!


Inundatii

Urmaresc cu interes inundatiile din ultimele zile produse in centrul continentului, mai ales ca fratele meu interactioneaza profesional cu zone aflate la nici 5 kilometri departare de unul dintre orasele aflate sub revarsarea apelor. Evident ca m-am panicat si am vrut sa ma asigur ca totul este sub control in Bavaria. Si tot la fel de evident am fost linistit de calmul lui, calm bazat pe traiul zilnic intr-o comunitate care gandeste profesionist viata in cele mai mici detalii. Nemtii nu doar ca nu sunt depasiti de situatie ci au pregatite solutii aplicabile imediat in cazul unor astfel de dezastre, chiar si atunci cand imprevizibilul ii pune in situatii aparent fara iesire.

Intorcandu-ma pe plaiurile mioritice constat ca parca a inceput si aici sa se mai schimbe cate ceva. Astfel, doamna ministru a mediului a convocat deja un comandament pentru situatii de urgenta, creand o echipa de specialisti care sa monitorizeze situatia din tarile vecine si sa dispuna masurile care se impun pentru evitarea unor inundatii devastatoare.

Sper doar ca aceasta prevedere organizatorica sa fie transpusa practic si in realitatea satelor de pe malurile (cel putin) Dunarii si sa nu ne trezim pentru a nu stiu cata oara “luati prin surprindere de furia apelor”.

Permiteti-mi sa fiu circumspect deocamdata, mai ales ca in minte imi vin doar exemple negative despre “rezolvarile” romanesti in astfel de cazuri. Ma gandesc mereu la inundatiile de pe Siret si la satele in care barbatii admirau din birtul local modul cum militarii construiau digurile care sa le protejeze lor – satenilor – casele amenintate (vezi foto). Sau cum, incredibil, dupa fiecare val de inundatii, oamenii isi reconstruiau casele exact in albia secundara a raului cu pricina, motivand ca nu isi muta gospodariile in deal ca sa nu fie nevoiti sa care apa pe o distanta prea mare 😉

Si astazi avem o realitate: toate apele umflate din vest isi vor uni fortele intr-o Dunare cu un debit distrugator, fluviu care, din toate cunostintele noastre in geografie si oricum am invarti problema, tot pe la noi prin tara isi va lepada surplusul in Marea Neagra. Nu putem spera ca maghiarii vor gasi solutia secreta prin care sa absoarba cu bureti gigantici toata apa care “da cu plus” asa cum nici rugaciunile celor mai PreaFericiti dintre noi nu vor face ca Dunarea sa curga de acum dinspre Delta spre izvoare…

“Drobul de sare” il vedem cu totii.

Si atunci?

Avem oare vreo scuza daca ne vom trezi din nou cu un sfert din tara sub apele “neasteptate”?

Eu zic ca NU!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s