Acasă » Uncategorized » Tehnici „neortodoxe” de HR in Irlanda. La catolici

Tehnici „neortodoxe” de HR in Irlanda. La catolici


Face valva zilele acestea povestea fotbalistului roman care a pacalit sau macar a incercat sa duca de nas destul de multi oameni, pretinzand o carte de vizita impresionanta si folosindu-se de inregistrari care in realitatea contineau executii tehnice ale altui jucator.

Condamnabila atitudinea sa, nimic de spus, dar situatia mi-a reamintit ipostaza in care m-am vazut eu aterizat in Irlanda anului 2011.

Dornic sa fac un ban prin munca cinstita, chiar daca mult sub nivelul experientelor mele profesionale anterioare, negandindu-ma nici o clipa la castiguri facile obtinute prin metode ilicite, m-am vazut nevoit sa imi incropesc un plan de bataie bazat pe ceea ce era necesar practic la acel moment.

Eram constient 100% ca va fi dificil, dar gandul ca salariul de “necalificat” din Dublin face cat cel de “middle manager” din tara natala imi dadea aripi, incredere si ambitie. Ce era sa fac, atata timp cat orice aplicatie la un post potrivit istoricului meu in campul muncii se frangea brusc odata cu aparitia conditiei “If you are Romanian or Bulgarian citizen, please get out from this application form. You need a valid work permit for this job.” ??? Asa ca cv-ul real, cel de mai jos, nu ma prea ajuta.

cv_Alin_Irlanda_ok

Studiind pe indelete piata locurilor de munca din capitala Irlandei, am ales sa lupt pe doua fronturi. Pe langa ca trimiteam prin e-mail marilor companii angajatoare cv-ul meu real, in speranta ca vor gasi o modalitate de a ma incadra in structurile lor organizatorice, macar ca si colaborator-partener neangajat, in principal –  bateam orasul la pas impartind cv-uri “cosmetizate”.

Multumita sprijinului enorm oferit de gazdele mele – Catalin, Monica, Robert si Florin, carora le voi multumi intotdeauna, reusisem sa imi creez, asigur si listez cate un model de cv pentru orice job potential. Spun “asigur” pentru ca “persoanele de contact” de la “joburile mele anterioare” stiau ca exista posibilitatea sa fie sunate de potentialul angajator si “invatasera lectia” care spunea ca au avut un angajat harnic, roman, numit Alin Barna. 😉 Una dintre variantele de prezentare era:

cv-ul meu_magazine_Irlanda

Ce a insemnat asta practic?

A rezultat ca timp de trei saptamani, singur, sau impreuna cu prietenii mei, am parcurs pe jos in medie cate 10 km zilnic, intrand pe absolut toate usile care aveau afisat datatorul de sperante anunt “STAFF WANTED”. Aveam in mana un ziar local, intre ale carui file imi asezasem meticulos foile de prezentare, si din care scoteam cv-ul in functie de angajatorul la care intram: bar, restaurant, pizzerie, magazin universal, hostel etc. Aveam atat de multe informatii in cap incat ma stresam la maxim sa nu cumva sa incurc intre ei anii “lucrati” sau posturile la care aplicasem. “Fusesem in trecut” si barman si pizza-boy dar si bucatar, ajutor de bucatar, vanzator, magazioner, ingrijitor pentru cei care aveau acum nevoie de asa ceva. Era distractiv cand in urma vizitelor in anumite localuri ma sunau managerii si nu mai stiam ce fel de cv le lasasem. Ii intrebam de doua-trei ori de unde ma suna si despre ce fel de job e vorba, sa fiu sigur ca nu imi prezint calitatile de ospatar cand lor le trebuia un tip harnic care sa aspire camerele hostel-ului. 😉

Si uite, asa, dupa doua experiente ratate, in care am demonstrat cu brio ca nu stiu sa fac cafea la expresor profesional si nici care sunt ingredientele unui sos gustos pentru pizza, ce sa mai zic de exceptionala realizare de a curata si taia cubulete doua cepe in 20 de minute (spre disperarea batranului patron italian care era in pragul apoplexiei 😛 ) m-am enervat atat de tare incat am inceput sa stau ore intregi pe internet si sa deprind tainele gastronomiei, invatand si denumirea in engleza si italiana a tuturor ingredientelor, legumelor, supelor, salatelor si sosurilor existente pe Google+Youtube+MyKitchen.com :))

Dar tocmai pentru ca perseverenta a fost dintotdeauna cheia succesului, a venit soarele si pe strada mea si am fost acceptat in proba de lucru ca si kitchen porter la un restaurant italian. Bineinteles ca le-am impuiat capul celor de acolo cu experienta mea in bucatariile restaurantelor pe care le onorasem atat in Romania cat si in Irlanda, desi sunt convins ca i-am surprins maxim cand i-am intrebat cum se utilizeaza masina de spalat vase..S-au facut ca nu baga in seama stangaciile mele si dupa exact o saptamana de proba am avut satisfactia sa observ cum tanara manager a restaurantului dezlipeste din geam taman anuntul care solicita angajarea unui ajutor de bucatar! Yeeeee, victorie! M-au luat!

Dupa nu foarte mult timp, insa, cand deja ma imprietenisem cu toti colegii, indiferent ca erau polonezi, slovaci, italieni sau maghiari, au spart gheata si m-au intrebat cu totii “ce naiba am lucrat eu pana atunci, ca se vede din avion ca nu calcasem vreodata intr-o bucatarie???”. Stiind ca deja sunt “infipt” in treaba de acolo, le-am spus tot adevarul, intrebandu-i la randul meu ce parere si-au facut despre mine. Mi-au raspuns ca si-au dat seama de la inceput ca am dus un cv aiurea, dar cand au vazut cat de harnic sunt, ce repede invat si cat de mult ma implic, nu le-a mai pasat de ce scrisesem in prezentare si ca sunt foarte multumiti ca m-au pastrat! 🙂

I-am intrebat atunci, desi banuiam ce urma sa mi se raspunda “Daca v-as fi spus de la inceput ca am lucrat doar manager si ca habar nu am cu ce fel de sos se servesc fructele de mare, sau daca aplicam cu cv-ul meu real, as fi avut vreo sansa?”. Cum e si normal, reactia a fost “Nici nu te mai chemam la interviu!!!”.

 

Ei, vedeti?

Nu intotdeauna minciuna are efecte negative. Nu toti cei care omit anumite informatii, “infloresc” alte detalii sau mai derapeaza de la realitate sunt rau intentionati.

In cazul meu am reusit sa imi castig existenta muncind pe branci intr-un job in care altfel nu mi s-ar fi dat nici o sansa, intr-o tara straina, unde experienta reala era momentan “frectie la picior de lemn”. Si, nota bene, niciodata nu “i-am luat de fraieri” pe cei care imi oferisera aceasta sansa ci le-am ramas profund recunoscator ca m-au lasat sa le demonstrez ca nu ii voi dezamagi.

Asa ca..

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s