Am fost bulversat aseara de o veste care m-a intristat profund.
Valer, primitoarea noastra gazda de la Lunca Cernii, un om de o ospitalitate ridicata la grad de crez, a trecut in nefiinta, surprinzator, in urma unui atac de cord.
Trecand peste afectiunile netratate la timp, revoltator este aspectul ingrijirii medicale la sat, mai ales in zonele aflate la o distanta considerabila de asezarile urbane. Sistemul actual, practic, condamna la moarte o victima care, in conditii normale, ar mai avea o potentiala sansa de supravietuire.
Si cum sa fie altfel cand, ambulanta solicitata pentru un infarct miocardic suferit de un cetatean din Lunca Cernii de Sus, ajunge la cel afectat dupa mai bine de o ora? Oricat de rapid s-ar mobiliza cei din jur, fara suport medical specializat si fara un tratament vital imediat, inima nu rezista!!!
Nu acuz nici personalul medical, nici starea drumului (asfaltat aproape integral!). Nu ei sunt factorii determinanti in acest caz. Indiferent daca e de ultima generatie, o ambulanta nu poate parcurge mai repede aceasta distanta de aproximativ 50 de kilometri, mare parte pe serpentinele abrupte ale Tinutului Padurenilor.
Problema este la incoerenta si impractibilitatea sistemului sanitar din tara noastra, unul in care (aproape) TOATE dispensarele comunale au fost desfiintate si in care reactia medicala la nevoie este oferita de unica “moasa” din sat. Gospodarii edili ai acestor localitati ar trebui sa ridice aceasta problema, iar autoritatile din ministerele de resort ar trebui sa inteleaga ca daca o tinem tot asa exista riscul major ca tragediile sa continue netulburate de nici macar o masca de oxigen aflata in calea mortii!
Si, fara a cobi, pun pariu ca cei in masura sa gaseasca solutii vor reactiona si vor prioritiza acest aspect exact cand vor fi pusi ei insisi in aceasta situatie si cand vor fi nevoiti sa priveasca agonizant secundarul ceasului in asteptarea “Salvarii” chemate pentru cineva drag!
Dar, si in acel caz, mai mult ca sigur, va fi tardiv!
Si e pacat!
P.S.: Dumnezeu sa te ierte, scump prieten, si sa iti ofere macar dupa moarte linistea sufleteasca pe care nu intotdeauna ai gasit-o pe acest Pamant!
Vei ramane mereu in amintirea noastra!
Sa iti fie tarana usoara!
Alin Barna. Blog personal 
Depasind amaraciunea provocata de lipsa implicarii celor pusi sa o faca, incerc sa propun o solutie:
– daca fiecare din cei 1500 locuitori ai comunei raspandite pe mai multe sate ar cotiza 1(UN) LEU lunar, s-ar gasi finantarea necesara salarizarii unui cadru medical permanent. Alaturi de sporurile acordate pentru detasarea in zone izolate, s-ar constitui intr-un venit decent pentru un doctor la inceput de drum. Nu este normal, de aceea platim contributii la sistemul de sanatate, dar nu putem astepta cu totii impasibili ruleta necrutatoare a mortii!!!
ApreciazăApreciază