Ce facem cand cauza e la altii dar efectul la noi?..


Nu vreau sa ma intind prea mult cu povestea actiunii de voluntariat desfasurata sambata (nu numai) in imprejurimile Hunedoarei, sub egida programului “Let’s Do It, Romania!”. A fost o treaba buna, cu munca multa, dar si un dezagreabil gust amar simtit la “intalnirea” cu tonele de gunoaie lepadate in natura. Satisfactia lucrului bine facut a fost insa pe masura.

Gunoi

Titlul mi l-a inspirat insa o remarca “emisa” de un angajat al primariei hunedorene. Auzind ca ne propunem sa limitam efectele prafului generat de halda de steril de la Teliuc prin crearea unei bariere verzi din arbori pe latura dinspre Hunedoara a acesteia, domnul (nu i-am retinut numele, am ramas parca doar cu informatia ca se ocupa de Mediu) a replicat: Nu e treaba noastra, ca nu apartine de Hunedoara!

Pai bine, domnule de la Mediu, dar daca buba se sparge in capul nostru stam cu mainile in san?

E ca in cazurile in care vecinului de la parter i se infunda scurgerea toaletei iar mie imi iasa surprizele din closet, da? Cum procedez in astfel de cazuri ca tot nu ma pot dumiri?

Sau vorbim cu Busu’ de la meteo sa “rezolve” cu cei de Sus ca vantul sa bata de-acum incolo doar dinspre Hunedoara pentru a nu fi nevoiti sa ne implicam si noi “atatica”… 😉

Cine sunt proprietarii cladirii ruina din Parcul Corvin


Pentru a inlatura speculatiile care se fac pe seama identitatii proprietarilor celebrei cladiri din Parcul Corvin am efectuat cateva investigatii.

Rezultatele sunt clare ca lumina zilei si ii elimina dintre proprietarii directii pe cei care au fost „creditati” cu aceasta posesie, printre altii si domnii Ovidiu Crisan sau Nicolae Schiau.

Astfel, asa cum puteti observa si in imaginea de mai jos, asociatii si in acelasi timp administratorii societatii care a obtinut autorizatia de construire si recent de finalizare sunt: Dan Marius Vasile, Zirbo Lucian-Constantin si Zarie Dorina.

Administratori cladire PARC

Si pentru a inlatura orice suspiciune legata de eventuala coincidenta a numelui firmei, putem vedea ca actuala ruina a fost specificata ca locatie a unei sedinte proprii din iulie 2010, intr-un extras din Monitorul Oficial aparut nu dupa multa vreme, prin 2011.

Sediu cladire parc

Si…sa mai observam ca societatea a fost infiintata exact in acelasi an in care s-a depus si proiectul care la acea vreme ciuntea o parte din „plamanul verde” al municipiului nostru?!..

Nu e treaba noastra, ar zice clevetitorii…

Voi i-ati vazut?


Sunt un client obisnuit al unui market din centrul orasului in care traiesc. Nu ca nu as putea sa imi planific cumparaturile astfel incat sa merg la shopping doar o data pe saptamana, dar prefer sa evit mancarea tinuta cu zilele in frigiderul propriu. Si e chiar placut sa ma amagesc singur ca cea luata de pe raft sau din galantar e mai proaspata. 😉 In plus, deseori inspiratia culinara imi vine pe moment, plimbandu-ma prin magazin, si cum sunt si un excelent bucatar 😛  imi iau ingredientele necesare in ziua prepararii.

Si tocmai pentru ca vizitez supermarket-ul aproape zilnic nu avea cum sa imi scape un amanunt: nu sunt singurul care are aceleasi obiceiuri! Pana acum vreo luna ma intalneam intotdeauna cu un amic care plimba caruciorul de colo-colo, printre raioane. Cam tot de pe atunci incepusem sa observ o alta cunostinta, un tinerel, care era si el nelipsit „de la cumparaturi”. „O fi specific tineretului masculin din zilele noastre…” imi zic.

Dar parerea mea mi-a fost urgent demontata tocmai de primul dintre cei doi, care, intr-o seara, in timp ce Dara isi alegea iaurtul dorit pentru acea seara, m-a salutat si m-a abordat:

– Ce faci, Aline? La cumparaturi?

– Da, prietenas, ce sa fac si eu, mai iau una-alta..

– Ba, da’ te vad des pe aici..

– Tu vorbesti??? Ca daca ma gandesc bine te-am vazut nonstop pe aici..ce naiba, dormi in magazin???

Shhhht!.. (aplecandu-se spre mine) eu sunt paznic „in civil”, ii pandesc pe cei care vor sa „dea cu jula” pe aici!..

Atunci am inteles si eu faza. Ei sunt „pandarii” care anunta paznicilor oficiali eventualele furturi…

Si, pentru ca „imi fuge mintea”, ghici care a fost urmatoarea intrebare care mi-a fulgerat creierasul? :

MACAR ISI SCHIMBA LA SFARSITUL ZILEI PRODUSELE PE CARE LE PUN IN CARUCIORUL PLIMBAT ??? :)))))))))

Voi ce raspuns imi dati?

Cand mi se va intampla asta in Romania?


Calatorind in weekend cu trenul spre si de la Simeria, am avut o discutie interesanta cu prietenul Mircea Serban. Era vorba de respectul fata de calator (pana la urma client final al serviciilor oferite de transportator) in cazurile in care datorita erorilor sau incidentelor neprevazute te vezi pus in situatia sa iti ceri banii inapoi pe biletul platit pentru o cursa ratata.

Si mi-am amintit urmatoarea istorioara, petrecuta acum aproape doi ani.

In mohoratul octombrie al anului 2011 lucram “cu drag si spor” in bucataria  unui restaurant italian din capitala Irlandei. Eram deosebit de linistit si de multumit la acea vreme de raportul efort/bani castigati, satisfactia facandu-ma sa trec cu usurinta peste naveta zilnica, cu tramvaiul (LUAS), cale de 16 statii la fiecare drum. Calatoria dura in medie aproximativ jumatate de ora, fiind cea mai ieftina si convenabila varianta care lega cartierul in care locuiam de zona in care era localizat restaurantul. Avantajat eram si de faptul ca ultima cursa trecea prin statie in jurul orelor 23:45, exact la cateva minute dupa ce imi terminam programul obisnuit.

Rareori am avut probleme, cauzate doar de eventuale accidente de circulatie care blocau zona sau de caderile de tensiune de pe reteaua electrica. Nu cred sa fi fost mai mult de trei sau patru situatii.

Printre ele si cea care ma face sa va povestesc intamplarea:

Iesit din restaurant, putin in intarziere, mergeam in pas alert spre statia de tramvai. La 50 de metri de refugiu observ ca in statie, pe sensul de mers spre casa, este oprit deja tramvaiul. Nefiind sigur daca sau nu acela este ultimul, am luat-o la goana si am reusit sa imi cumpar un bilet de la automatul amplasat „regulamentar”. M-a surprins doar faptul ca luminile tramvaiului erau aprinse “pe avarie” iar calatorii pareau mai mult decat plictisiti. Atunci m-am dumirit. La vreo cateva zeci de metri distanta, pe sine, aterizase un autoturism, proiectat in urma unui accident rutier.

Luas3

Luas2

M-am deplasat spre vatman si l-am intrebat ce urmeaza. Acesta, calm, mi-a explicat ca va trebui sa vina o macara sa ridice masina de pe sine iar daca acest lucru se va intampla in timp util vom porni la drum, altfel ramanand ca fiecare sa se descurce pe cont propriu, deoarece orarul de functionare al mijloacelor de transport pe acea linie va fi terminat.

Intre timp, m-a abordat un tip, genul de rocker irlandez inteligent si destul de orientat, cu care am inceput sa ne sfatuim. Nu a durat mult si la megafoanele statiei a rasunat comunicatul dispeceratului, care ne anunta ca tot ceea ce putem face este sa mergem in sens invers, spre statia care deserveste depoul zonal, de unde vom fi preluati de autobuze care sa ne transporte spre destinatiile dorite si pentru care aveam bilete sau abonamente. Anuntul il auzisem amandoi si chiar ne-am confirmat unul altuia ca intelesesem acelasi lucru. Mai ales ca accentul tipic irlandez nu imi oferea deplina siguranta ca intotdeauna “nimeresc exact” ceea ce mi se spune 😉

Luas4

Luas1

La cateva minute dupa aparitia organelor de politie si a masinii care sa inceapa tractarea autoturismului “esuat”, ne-am urcat amandoi in tramvaiul care se deplasa in sens opus si am pornit spre statia indicata. Ajunsi acolo, ne-am cam mirat sa vedem ca doar noi doi am coborat si ca totul parea pustiu in zona. Ne-am incurajat reciproc si am intrat in cladirea companiei de transport. Acolo, extrem de civilizat, dispecerul de serviciu ne-a spus ca intr-adevar au existat doua autobuze “de urgenta” care au suplinit tramvaiul blocat, dar care plecasera inainte cu jumatate de ora inainte sa ajungem noi. La fel de politicos, i-am replicat ca inainte cu jumatate de ora eu eram inca la serviciu, asa ca nu prea are cum sa fie logic ce afirma el. Cu toatea astea, nu am avut altceva de facut decat sa ii urmam sfatul si sa o luam “la pas” , trecand niste pasarele peste autostrazi, spre cea mai apropiata statie taxi.

Taximetristul, foarte incantat de cursa destul de lunga, ne-a transportat pana in centrul orasului, aproape de zona in care locuiam. Ne-a spus ca tot ce poate face este sa ne dea un bon fiscal si, fiind doi pasageri diferiti, celuilalt sa ii dea o carte de vizita pe care sa scrie cu pixul pasager transportat cu taxiul din cauza accidentului care a blocat linia de tramvai”.

Prietenii cu care stateam in casa au inceput sa rada cand au vazut cartea de vizita si mi-au spus ca sunt visator daca eu cred ca voi recupera vreun ban in baza acestei dovezi. La fel si colegii de serviciu – mi-au retezat orice farama de incredere in succes.

Dar…Am zis ca incercarea moarte n-are si le-am trimis un e-mail celor de la compania de transport:

Hello,

My name is Alin Barna and I am one of your customers. I love to use Luas because is safely and reliable.

Everyday I use Luas from Spencer Dock to Blackhorse and return, because i’m living in East Wall and my job is in Inchicore.

Last night, due to an incident in Blackhorse Luas Station, somebody anounced in station’s speaker that we have to go to Red Cow Station and from there take a bus provided by Luas to City Center. With me was Mr. David Thomas (0871483352).

Because was not any bus in Red Cow, we’ve pick a TAXI from Red Cow to Connoly Bridge..We’ve paid 19 euro.

How can I do to get back money for this taxi? I have receipt and my luas ticket for last night.

See below pictures token in Blackhorse Luas Station.

Thank you very much!

 

Alin Barna

Fara sa am prea multe sperante, dupa mai bine de doua saptamani m-am trezit cu raspunsul lor – in care ma invitau la sediu cu toate documentele doveditoare:

Dear Alin,

I am writing regarding your recent email. Thank you for taking the time to write to us and giving us the opportunity to respond. Your case is reference number 111007. Please quote this number should you wish to contact us further.

Please return your ticket along with your name and address details to the below address. Please mark for my attention.

FREEPOST
Luas Customer Care
Luas Depot
Red Cow Roundabout
Clondalkin
Dublin 22

Kind Regards

Jacqueline BRENNAN
LUAS Customer Care
Tel 1800 300 604
Email: info@luas.ie
Website www.luas.ie

Plin de voiosie am dat curs invitatiei, calculand pe drum ca m-as bucura sa imi primesc macar banii pe bilet si cei dati pe taxi (jumatate din contravaloarea cursei “in doi”).

Dar ceea ce mi-au oferit cei de acolo mi-a intrecut asteptarile: cerandu-si mii de scuze pentru incident si pentru perioada scursa de la sesizarea mea, mi-au returnat banii pe biletul din  seara reclamata, intreaga contravaloare a cursei cu taxiul precum si pretul biletului dus-intors cu tramvaiul de acasa pana la sediul unde fusesem invitat!!!

De aceea, inchei povestirea repetand intrebarea din titlu:

Cand mi se va intampla asta in Romania ?

 

Comunicat de presa al Asociatiei Suporterilor Corvinisti


ASC211

Asociatia Suporterilor Corvinisti – organizatie reprezentativa a sustinatorilor fenomenului fotbalistic de pe malurile Cernei, in colaborare cu clubul de fotbal FC CORVINUL Hunedoara – reprezentat de domnul Mircea Alic, va anunta initierea demersurilor de atragere a investitorilor dispusi sa se implice in sprijinirea financiara a clubului – simbol al municipiului Hunedoara.

ASC21

Asteptam sa ni se alature oamenii de afaceri potenti economic care sunt interesati de sponsorizarea unui proiect sustenabil pe termen mediu si lung – axat in faza incipienta pe organizarea unui puternic centru de copii si juniori – temelia dezvoltarii inteligente a fotbalului din toate timpurile, si a unei echipe de seniori al carei spirit sa poata fi confundat cu cel al ilustrilor predecesori.

Suntem deschisi oricarei colaborari de buna credinta, neexcluzand dintre eventualii sponsori nici aportul societatii care finanteaza la momentul actual echipa locala.

Dorinta noastra este ca aceasta etapa sa fie doar prima din cele care, bine programate, sa readuca pe terenul de fotbal echipa de traditie FC Corvinul 1921 Hunedoara. Consideram ca renasterea traditiei corviniste in vara anului 2014 ar fi o reparatie simbolica la implinirea a 10 ani de la dezafilierea echipei.

In paralel, constienti fiind de limitele bugetare ale administratiei locale, ne adresam Consiliului Judetean cu propunerea ca baza sportiva Michael Klein sa fie preluata de  aceasta institutie in vederea amenajarii unui complex modern – baza de antrenament si pentru competie demna de a cataliza suporterii din intreaga regiune.

In plan secund, solicitam Primariei si Consiliului Local al Municipiului Hunedoara desemnarea unor reprezentanti carora sa le prezentam planul de infiintare a unui Club Sportiv Municipal – care sa reuneasca toate ramurile in care activeaza sportivii locali. Ne dorim prin aceasta forma de organizare centralizarea valorilor de care comunitatea nu duce lipsa si asigurarea unui climat de pregatire propice performantei in numele Hunedoarei, mai ales in conditiile in care la terminarea junioratului sportivii sunt nevoiti sa se indrepte spre cluburile din alte localitati. Reamintim si pe aceasta cale rezultatele meritorii obtinute de pugilistii, handbalistele, luptatorii, atletii, popicarii ori tenismenii care slujesc culorile acestui oras, precum si numele unor sportivi de legenda slefuiti in pepiniera talentelor hunedorene, asa cum sunt: Mihai Leu, Vasile Stanga, Marieta Ilcu, sau regretata Maria Cioncan.

Nu izolati locuitorii din „Traian Vuia” !


“Comisia” pentru reglementarea circulatiei in municipiul Hunedoara s-a decis sa mai faca niste modificari la modificarea initiala. Asa am citit eu azi intr-un articol.

Printre altele, mi-a sarit in ochi hotararea de a institui “sens unic” pe strada 22 Decembrie, dinspre B-dul Corvin spre B-dul Republicii. O idee excelenta in conditiile in care strada este destul de ingusta iar langa trotuarul dinspre Parc stationeaza mereu autoturisme. Ce imi doresc eu este doar ca cei din “comisie” sa fie atenti la detalii si sa limiteze portiunea restrictionata doar pana la intrarea in cartier, pe langa blocul CM 4, conform schitei pe care am realizat-o.

Sens unic

Altfel, interzicand virajul de pe Republicii inca de la semafor se ingreuneaza accesul cetatenilor care locuiesc in “Traian Vuia” spre propriile locuinte. Adica daca vii dinspre Gara si vrei sa intri la parcarea de langa CM 3 esti nevoit sa ocolesti tot parcul pentru a reusi ce ti-ai propus. Si o spun ca unul care a locuit aproape trei ani in acea zona si cunosc perfect locatiile la care ma refer.

In rest, drumuri bune sa avem!

Rosia Montana. Anul 2030. Fictiune?!


Cele cateva zeci de suflete ramase in “colonie” (ca asa ii zice acum vechii vatre a satului Rosia Montana) asteapta cu nerabdare sa vina masina bancii sa alimenteze unicul bancomat. Ar fi trebuit sa intre “somajele” deja. Altceva nu au. Canadienii s-au dus in treaba lor, locurile de munca s-au sistat, “alternative” (cum zic boierii de la Bucuresti) nu mai exista.

Nici n-ar mai avea ce sa se poata face acum in zona. Imensa exploatare de suprafata atat de dorita de “minerii din Apuseni” acum aproape douazeci de ani arata ca o carie putrezita in inima muntilor LOR. Langa, lacul toxic nu imbie la nimic. E adevarat ca investitorii au respectat normele de mediu cerute la acea vreme, dar oricum ai lua-o, tot lac toxic este. Fara viata. Si pajistile..ca pajisti se numeau pana sa inceapa “proiectul salvator”..pajistile sunt imbacsite..iar vitele sterpe refuza cu incapatanare sa pasca iarba odinioara verde. Asa le trebuie daca nu au cap sa inteleaga binefacerile “proiectului”! Sa moara de foame! Ca doar bine le explicase inginerul de la Alba oamenilor ca totul este ecologic. Dar daca ele-s vite si nu inteleg..Sa rabde!

Pe caldaramul ciobit al ulitelor “din centru” nu mai prea vezi urme de frane. Cine sa mai vina aici? Turistii? N-a mai calcat picior de vizitator cu drag de drumetie de ani buni prin zona. Nici festivalul FanFest nu se mai tine, ca pe vremuri. Participantii, “hipsterii” lui Tapalaga, prefera sa se stranga la Garana decat sa isi prajeasca plamanii in vapori de cianura. Oricat de mult le-ar place “trip”-ul, isi doresc sa isi aleaga cu manuta lor substanta pe care o servesc la cina! 😉

Localnicii sunt necajiti de moarte. Nu inteleg nicicum de ce sunt ocoliti de toata lumea. Parca ar fi ciumati. Iar casele lor, desi restaurate a la carte de companie acum vreo cincisprezece ani, nu mai fac cu ochiul nimanui. Oricat de mult le-ar scadea pretul, nu le cumpara nimeni. Si asa s-ar duce…

Ca aici, ce sa mai faca?

Sa se uite la televizor ca sa-si dea cu parerea despre problemele altora? Pai nu prea are rost, ca ei s-au suparat cand ignorantii si bolunzii de la Bucuresti s-au apucat sa faca demonstratii pentru stoparea proiectului LOR. Ce le pasa in “cele zile” celor din alte parti ale tarii? Da’ s-or fi suparat, ca acum nu mai vin deloc incoace!..

Sau sa asculte la radiou certurile din politica? De amar sa le fie! Tuturor, parlamentari sau guvernanti. Ca nu mai pot intoarce mortu’ de la groapa..si de banii luati in “cele zile” si-au facut cabane in alti munti, mai curati..nu au venit sa se mute in Rosia Montana..bag’sama ca stiau ei ceva ce nu ne-au zis si noua…

Da’ lasa, uite, a venit masina bancii! S-or mai descurca o luna…cu ajutorul de somaj..si spera ca noua conducere a tarii va aproba statutul de zona calamitata, poate le mai da niste lei…ca altfel, ce sa faca aici ?!

Lac toxic

Consiliul Judetean Hunedoara: IN CURAND troleibuz Hunedoara-Deva, dar Mocanita mai asteapta…


Pentru cei care nu au reusit sa urmareasca emisiunea Direct la subiect de aseara, realizata de Bogdan Haulica pe postul Info HD, folosesc aceasta postare pentru a prezenta raspunsurile oferite de domnul Tiberiu Balint – vicepresedinte al Consiliului Judetean Hunedoara la intrebarile adresate prin intermediul Facebook-ului de subsemnatul si de camaradul Dan Bera.

Dan Bera: Ce se mai aude cu proiectul refacerii mocanitei Hunedoara-Govajdie-Ghelari?

Tiberiu Balint: Din nefericire, vestile legate de acest proiect sunt destul de neplacute. Desi s-a anuntat in presa ca podul mare de fier a fost preluat de catre CJH, in realitate, datorita unor chicite de transfer patrimonial contabil acest lucru nu s-a mai intamplat, societatea proprietara a podului intrand in insolventa inainte de a se reusi realizarea transferului. Astfel, datorita acestui impas, nu putem contracta deocamdata o echipa de proiectanti pentru a porni proiectul. Nu este vina noastra ca s-a intamplat acest lucru dar nu abandonam aceasta idee.

Dan Bera: Reabilitarea drumului Santuhalm-Hunedoara si largirea podurilor de la Blooming?

Tiberiu Balint: Imbunatatirea calitatii acestui drum va incepe cel mai devreme in 2015. Intre Santuhalm si Hunedoara se vor construi sensuri giratorii si patru pasarele pietonale – la MACON, intersectia cu Pestisul Mic, la blocurile de la Pestis si inca una in aceeasi zona. Lucrarea include largirea podurilor mentionate dar si transformarea portiunii dintre statia PETROM  din zona Pietei Obor Hunedoara si podul dinaintea intersectiei de la Calan in sosea cu 3 benzi. Atragerea fondurilor europene necesare este stabilita pentru anul 2014, urmand apoi studiile de fezabilitatea si proiectarea propriu-zisa, incluzand gasirea solutiilor tehnice pentru aceasta lucrare. Nu ne grabim cu reabilitarea portiunii Santuhalm – Hunedoara deoarece pana in 2015 drumul va fi intens utilizat de vehiculele de tonaj greu care transporta zgura pentru autostrazi si ar fi pacat sa ne batem joc de banii publici alocati proiectului. Oricum, drumul spre Hasdat va intra mai devreme in reparatii pentru ca intr-adevar acum se prezinta in conditii precare.

Alin Barna:Cat de transparenta este directionarea investitorilor care contacteaza initial CJ Hunedoara in demersul privind locarea unor facilitati de productie in judet? Iar ca sa clarific intrebarea: „sursele” sustin ca au fost cazuri de potentiali investitori care contactand CJH pentru a-si anunta intentia de a deschide afaceri in judet au fost directionati catre localitati conduse de politicieni „de culoare agreata”…cum puteti explica modalitatea in care au loc aceste discutii? Putem avea incredere ca orasele edililor „nealiniati” nu au de suferit in atragerea oportunitatilor de dezvoltare? Multumesc!

Tiberiu Balint: Puteti avea incredere! Nimeni de la CJH nu procedeaza necinstit fata de locuitorii judetului, indiferent de culoarea politica a conducerii localitatilor. Nu vedeti ca Draexlmayer a fost construita la Hunedoara? Am tinut-o la Deva? Oricum, investitorii nu vin la CJH ca sa fie directionati, ci doar sa se asigure ca au un partener de nadejde in autoritatile judetene.

Alin Barna:In ce stadiu se situeaza proiectul privind gestionarea transportului public in comun pe relatia Deva-Hunedoara (ideea unui troleibuz) in vederea normalizarii pretului la biletele / abonamentele de calatorie pe aceasta ruta?

Tiberiu Balint: Cu bucurie afirm ca acest proiect va prinde contur in cel mai scurt timp. Nu este normal ca mobilitatea populatiei sa fie limitata de preturile mari la transport. Ganditi-va ca dintr-un salariu de 700 de lei, un angajat trebuie sa dea 250-300 lei pe naveta. Cu ce mai ramane el? Pe langa ca pierde o ora din zi pe drum in loc sa se joace cu copiii, nici nu are parte de banii munciti, dandu-i pe drum.

Mai adaug si poluarea produsa de cele 3.5 tone de motorina arsa zilnic pe acest traseu de mijloacele actuale de transport si conditiile nu dintre cele mai bune, cu microbuze etc.

Se lucreaza la acest proiect si pot spune ca troleibuzul intre Hunedoara si Deva va circula in viitorul apropiat, cu pretul unui bilet de calatorie situat in jurul valorii de 2 lei!

Alin Barna: – Care este perspectiva preluarii stadionului si bazinului de inot din Hunedoara de catre CJH?

Tiberiu Balint:Sa se inteleaga bine: noi nu dorim aceste obiective pentru a le fura Hunedoarei, ci pentru a ajuta administratia locala a acestui oras sa scape de cheltuieli. CJH nu este al Devei, ci este al intregului judet. Reprezinta toti locuitorii judetului.

Noi am vrut sa incepem inca din august colaborarea cu CL Hunedoara pentru demararea constructiei strandului de langa actualul bazin. Dar s-a tergiversat si nu cred ca mai reusim sa inauguram strandul pentru a fi utilizat sezonul estival viitor. Mingea este acum in terenul Hunedoarei, consilierii locali de acolo trebuie sa decida daca aproba trecerea acestor obiective in subordinea Consiliului Judetean. Daca ei nu vor, nu le putem lua cu forta! Dar daca sunt de acord sa ne asociem, ne vom ocupa cu responsabilitate de gestionarea acestor obiective care le vor ramane locuitorilor municipiului Hunedoara chiar daca sunt administrate de la Deva.

 

Din pacate, din lipsa timpului alocat (desi emisiunea s-a prelungit peste intervalul programat), invitatul nu a mai raspuns intrebarii adresate de Dan Bera : „Reabilitarea Casei de Cultura la standarde europene?”

 

Cu mentiunea ca raspunsurile au fost transcrise aproximativ, din memorie, respectand intrutotul punctul de vedere al invitatului, va las pe voi sa judecati fara patima aceasta discutie si va invit sa va expuneti parerile legate de subiectele abordate.

P.S.: Multumesc domnului Bogdan Haulica pentru oportunitatea de a afla raspunsurile la cateva dintre intrebarile care sunt interesante pentru locuitorii Hunedoarei.

Chiar de duci un trai infect, tre’s-ai grija la aspect! Nu?


Azi-dimineata, in drum spre birou, m-am intersectat ca de fiecare data cu trupa de boschetari care isi “beau cafeaua” la containerele de langa fosta Scoala Generala nr. 1.

Si tot ca de fiecare data, “el lider” Mesteru’ m-a salutat cu tot respectul imaginabil. Dar azi, spre deosebire de alte zile in care dupa salutul meu de raspuns conversatia lua sfarsit, a continuat:

–          Sefu’, stai umpic..

–          Nu, nu fumez, n-am tigari!

–          Nu, sefu’, nu de-aia. Sefu’, n-ai sa-mi dai niste haine mai groase ca a venit frigu’ peste noi? (intr-adevar, puloverul subtire nu-i tinea de cald, oricat de “imblanit” cu jeg ar fi fost..)

–          O sa ma uit pe-acasa si daca gasesc iti aduc maine dimineata cand trec pe aici. Da’ cu alea de ai umblat iarna trecuta ce-ai facut? Alea nu le mai ai?

–          Da’ ce, sefu’, asa am ajuns, sa port aceleasi haine doi ani la rand???

Asa ca pentru seara asta am “tema de casa”: sa fac tot posibilul sa ii innoiesc garderoba lu’ Mesteru’. Doar nu vreau sa se faca omul de ras in fata camarazilor obisnuiti cu cele mai recente tendinte in haute-couture, nu? 🙂

Pubela

Atragerea fondurilor europene – o sansa la indemana pentru dezvoltarea Hunedoarei


Am primit cu o deosebita satisfactie vestea ca pe parcursul lunii august la Castelul Corvinilor din Hunedoara au fost inregistrati peste 42.000 vizitatori. Da, ati citit corect: patruzecisidoua de mii de turisti (incluzand pensionari, studenti si elevi) au platit un bilet pentru a vizita monumentul cu care noi, hunedorenii, ne mandrim.

S-a dovedit ca sondajul desfasurat de voluntarii asociatiei D.A.O. Hunedoara in aceeasi luna a anului trecut si initiat de inspiratul Arpad Kovacs a avut rezultatul scontat. Din el, si nu numai, s-au tras invataminte necesare (vezi Sinteza Studiu de Impact C.C. 2012).

Dar…

Aceasta realizare obliga!

Si cand spun “obliga” o fac cat se poate de serios. Este nevoie de amplificarea energiilor generatoare de progres in turismul hunedorean. Valoarea remarcabila a castelului trebuie plusata de un plan de anvergura care sa aiba efectul bulgarelui de zapada in acest domeniu.

Nu trebuie sa uitam nici o clipa ca noi, ca oras, suntem intr-o competitie continua cu alte doua localitati destul de apropiate din punct de vedere al distantei si al numarului de locuitori. Ma refer la Deva si Alba Iulia, avantajate si de statutul de resedinta judeteana dar si de pozitionarea mai buna pe coridoarele de infrastructura. Iar “lupta” se desfasoara pentru atragerea in egala masura a investitorilor si turistilor care si-ar aduce contributia financiara la bugetele administratiilor locale.

Nu mai avem timp. Nu mai avem voie sa fim pasivi!

Comparatie

Iata ca Deva, cu o cetate intr-o “eterna” restaurare, lupta din rasputeri sa gaseasca parghiile si instrumentele financiare necesare unei dezvoltari a zonei de atractivitate turistica. Surprind placut ideile cu care conducerea orasului vine in aceasta directie, sunt admirabile realizarile culturale din ultima perioada.

Alba Iulia? Cea mai buna dovada ca daca iti pui mintea la contributie vei reusi cu siguranta sa iti cristalizezi si cizelezi o oferta imbatabila. Multi isi amintesc poate aspectul zonei vechii cetati din mijlocul localitatii. Era doar un motiv de mandrie locala bazata pe o traditie istorica draga celor care simt romaneste. Pana cand edilii orasului au decis ca e cazul sa treaca la un nivel superior. Si, avand in fata ochilor mintii obiectivul pe care si l-au propus, au reusit sa acceseze fonduri europene vitale pentru realizarea planului lor. Au stiut sa caute, sa caute, sa caute si sa descopere injectia de capital care poate schimba extraordinar fata unei zone. Ce a iesit? Va invit sa aflati pe propria piele. Garantez ca imi veti multumi. Cetatea de la Alba Iulia (inca in reconstructie in anumite zone), finantata in mare masura cu ajutorului unui grant oferit de Norvegia, Islanda si Liechtenstein, a devenit un obiectiv turistic de neratat, inteligent gandit si in care atractiile medievale, zona pietonala, cafenelele, restaurantele, terasele si locurile de cazare se impletesc armonios, oferind turistului motive sa zaboveasca ceasuri bune sau chiar mai mult de o zi in ospitalierul décor incarcat de istorie. Ce surprinde placut? Disciplina! Pusa in scena maiestuos de parada Garzii cetatii, disciplina se regaseste in orice coltisor, de la stilul detaliilor arhitecturale si al pavimentului de buna calitate pana la nivelul vanzatorilor de suveniruri care iti ofera farame din viata milenara a locului.

Hunedoara.

Se pare ca e, intr-adevar, greu. Dar NU imposibil!

Si atunci?

Noi ce mai asteptam?

Uniunea Europeana da bani oriunde vede un proiect capabil sa ii sporeasca propriul patrimoniu cultural si turistic.

Ii cerem si noi?

Scriem niste proiecte atat de apreciabile incat sa primim pe langa bani si laude sincere pentru aportul nostru la dezvoltarea umanitatii acestui continent?

Mai scurt: ne punem pe treaba in aceasta directie, definind o strategie invingatoare?

Nu mai avem timp. Nu mai avem voie sa fim pasivi!

Slava Domnului, argumente avem destule!