EXPLOZIV: Centrul de copii si juniori al clubului FC Hunedoara – pe un butoi de pulbere!


Juniori

 

Situatia alarmanta a uneia dintre cele mai prolifice pepiniere din fotbalul romanesc a atins cote de paroxism.

Astfel, conform unor surse din interiorul gruparii, antrenorii care slefuiesc talentele in devenire sunt neplatiti de mai bine de trei luni si au decis sa renunte la activitate, urmand exemplul lui Nelu Mitrica, cel care a fost nevoit sa plece la munca in strainatate din cauza neincasarii la timp a salariilor cuvenite.

Se pare ca acest important departament din cadrul actualului club care reprezinta Hunedoara fotbalistica a fost prins la mijloc in razboiul financiar purtat de finantatoare cu administratia locala. Fiecare din cele doua parti sustine ca si-a onorat obligatiile asumate, insa realitatea este cruda si loveste in temelia activitatii unei grupari care se doreste profesioniste.

Celor care uita le reamintim ca din curtea FC CORVINUL 1921 Hunedoara au plecat sute de jucatori formati pe plan local, sportivi care au reprezentat si inca mai apara cu mandrie culorile nationale. Vreme indelungata, juniorii stransi cu pasiune de pe maidanele scolilor generale de sub furnale au luptat neobositi pentru orasul nostru, obtinand performante memorabile, devenind deseori campioni nationali la categoria lor de varsta! Traditia nu ne permite sa batjocorim acest blazon!

Intrebarile care incheie aceasta dureroasa constatare vin de la sine: “Cine raspunde pentru viitorul juniorilor care imbraca tricourile Hunedoarei si care se antreneaza zilnic in cea mai sumbra incertitudine?”, “Ce se doreste in perspectiva pentru Centrul de copii si juniori al FC Hunedoara?” sau “Actiunile care vizeaza distrugererea acestui Centru si risipirea tinerilor fotbalisti pe la cluburile private direct interesate din Hunedoara sau Deva (sunt convins ca le cunoasteti, au in spate oameni importanti) coincid cu dorinta hunedorenilor simpli, din ai caror bani publici se aloca sumele pentru fotbal?

 

 

Sursa foto: www.corvinul1921.ro

SONDAJ: Ce locatii gasim „oriunde” in Hunedoara?


Raportat la populatia municipiului, cu siguranta exista anumite locatii care sunt mai numeroase decat media altor orase.

Care credeti ca este tipul de afacere (da, si Biserica a ajuns o afacere) pe care o intalnim „peste tot”, desi nu ar fi absolut necesara?

 

Triumful faradelegii


Siguranta

Fapte (pentru cei care inca nu cunosc cazul):

Seful Brigazii de Combatere a Crimei Organizate (BCCOA) Alba Iulia, cu atributii asupra activitatii infractionale din trei judete (Alba, Hunedoara, Sibiu), Traian Berbeceanu, a fost pus sub acuzare pentru colaborare cu infractorii, si arestat pentru 29 de zile.

Inainte sa fie arestat, comisarul a transmis opiniei publice o scrisoare mai mult decat exploziva, in care demasca paienjenisul incredibil al lucrurilor necurate tesut in universul “oamenilor legii” si etaleaza un complot murdar pus la cale pentru a-l elimina din schema “justitiarilor”.

Cateva consideratii personale:

Indiferent in ce tabara te-ai situa, si lasand deoparte orice partizanat in acest caz, tu, ca om cinstit si care (inca) mai pui capul linistit pe perna, trebuie ca esti ingrozit. Ingrozit de ceea ce afli despre cei care ar trebui sa vegheze la siguranta ta si a statului in care traiesti. Nu stiu daca v-a sarit in ochi, dar pe mine ma sacaie un pasaj din documentul lui Berbeceanu: “Stimati colegi(…)sa va feriti in fiecare clipa pentru ca astazi suntem noi cei vanati, denigrati, astazi noi suntem cei impotriva carora se fabrica dosare bazate pe probe false, pe declaratii mincinoase… dar maine ati putea sa fiti voi in locul nostru”. Ce sa inteleg din asta? Ca astazi li se intampla aceste mizerii lor, inscenari care insa vor putea fi “la ordinea zilei” de acum incolo pentru fiecare dintre noi? Ca asta este Statul democratic si constitutional in care traim?

Pentru ca oricum o judeci tot nasol se vede:

a)      Daca totul este o imensa marsavie atunci e cazul sa ne speriem pentru viitorul nostru. Sa fim precauti in orice clipa a vietii de zi cu zi pentru ca atunci cand incepem sa deranjam ne putem trezi oricand cu probe fabricate si elemente scoase din context care ne pot infunda pe vecie intr-un iad nemeritat . Tot timpul riscam ca o afirmatie “NU vreau sa dau mita!” inregistrata de organele statului in forma de mai sus sa ajunga in fata completului de judecata “decupata tehnic” astfel incat sa sune “VREAU sa dau mita! Si sa se constituie in suspiciune rezonabila in ochii magistratilor…

b)      Plecand pe pista vinovatiei comisarului ne situam pe aceeasi pozitie de ingrijorare. Daca pana si cel declarat politistul anului in 2007, una dintre putinele certitudini de corectitudine din societate, s-a “manjit” de asa natura – e nasol! Inseamna ca fenomenul coruptiei nu este doar o plaga adanca ci si o caracatita ale carei tentacule s-au intins pana in cele mai incoruptibile structuri ale statului, fiind din nou momentul unui restart care sa ne redea increderea in organismele nationale.

Ce ramane, tragand linie, in acest moment intermediar?

O decredibilizare majora a institutiilor care ar trebui sa constituie baza luptei impotriva infractionalitatii si o infrangere usturatoare a sigurantei traiului onest in aceasta tara.

Ce imi doresc?

Fie ca Justitia sa faca dreptate (reala!) in speta de fata iar viitorul sa imi demonteze aceste suspiciuni!

Vine apa de la munte si aduce pet-uri multe…la castel!


Asa-i ca ne mandrim cu Castelul? E superb, nu?

Are cam tot ceea ce ii poate spori atractivitatea pentru turisti: istorie, arhitectura, aspect maiestuos, cadru natural? Are!

Mai are chiar si un dragalas parau la baza zidurilor, exact ca in basmele cu printi si printese din copilarie. Nici prea mic dar nici prea mare, potrivit numa’ bine pentru impact vizual in ochii vizitatorilor.

Bine, bine, dar apa asta nu izvoraste de aici…ea vine “de din’sus”, din satele gospodarilor care populeaza intreaga vale. Cum care sate? Zlasti, Bos, Gros si tot asa. Si daca tot ne dau ei apa nu ar fi bine sa o si insemneze, care cu ce are prin gospodarie? Sa stim ca e apa “circulata”? Ba da, ca asa ne-a invatat “traditia”: ce nu-ti traba’n ocol – da-i drumu’ pe vale!

Norocul monumentului si al intregii portiuni batatorite de pasii turistilor este ca in amonte de Castel s-a construit o amenajare hidrologica, avand si un mic rol de baraj. Multumita pavazei pusa in calea nesimtirii, semnatura gospodarilor nu se mai distinge acolo unde ne-ar fi cel mai rusine. Insa asta nu inseamna si ca e normal sa ne multumim cu pitulatul gunoiului sub pres si sa lasam lipsa de civilizatie “nepremiata”. Nu?

Deci, dragi inspector ai administratiei locale si angajati ai Garzii de Mediu, ne sesizam si noi in privinta (macar) educarii celor care n-au invatat ca  ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! ?

Sau…imaginile astea vi se par “din peisaj”?

MizerieMizerie1Mizerie2

Nu de alta, dar poate vine o ploaie mai mare, trec semnaturile peste piedica aia si ne trezim ca vom avea primul castel medieval din Europa impodobit cu salba plasticata padureneasca

 

 

P.S.: M-a distrat avertismentul inscriptionat pe pasarela: BAIA INTERZISA…Trebuie sa fii putin masochist sa te imbaiezi acolo… 😉

Baia

 

Sursa foto: Rudolf Hanzelik

Pledoarie pentru Mocanita Hunedoara (text, foto & video)


Nimic nu sta mai mult in calea uitarii decat prezenta vie in faptele noastre.

Este un adevar pe care l-am transpus in realitate si la ultima actiune organizata duminica la poalele Castelului. Pentru ca lumea zilelor in care traim este suprasaturata de vorbe sforaitoare, am procedat la fel cum ne-am decis : am actionat!

Invitatia noastra la plimbare pe terasamentul vechii linii inguste a fost bine primita de prietenii de varste din cele mai diverse, drept urmare ne-am regasit ca grup destul de numeros la punctul hotarat pentru plecare.

Plimbarea pe traseu a decurs fara intamplari deosebite, intreaga atentie fiind focusata pe admirarea zonei de o frumusete ireala. Cei care au pasit pentru prima data in aceste locuri au ramas “cu gura cascata” in fata peisajelor unei toamne superbe dar si traversand sau trecand pe langa elementele impresionante ale defunctei infrastructuri feroviare – podurile in curba, viaductul maiestuos, tunelul lung de 747 metri sau cel ale carui bolte se arcuiesc intr-o frumoasa serpuire prin inima versantului de la Tulea.

CastelPod1ViaductVedere de pe viaductTunel747mVedere2Vedere3Vedere1Tunel_curba_42m

Credeti-ma ca bucuria unei astfel de excursii a facut uitate orice dureri acumulate de-a lungul celor peste 21 de kilometri parcursi in zone uneori dificil accesibile!

De ce aceasta drumetie?

Pentru puterea exemplului. Pentru a obisnui membrii comunitatii cu constientizarea valorilor pe care le detinem si cu care ne putem mandri. Pentru a-i purta pe doritori prin niste locuri admirate doar in fotografiile pasionatilor.

Pentru ca Mocanita Hunedoara are viitor!

Este inadmisibil ca cei care dispun de capacitatea decizionala in acest judet sau la nivel national sa nu inteleaga valoarea unui astfel de proiect!

Domnilor, Mocanita  nu este o cheltuiala ireversibila ci este o investitie in dezvoltarea zonei prin turism de durata!

Peisajele desprinse parca din tablourile Alpilor elvetieni incanta ochiul turistului strain si nu numai, facandu-l sa aprecieze oferta si sa scoata cu darnicie banii din propriu-i buzunar. Bani care raman aici!

Sutele de mii de turisti care viziteaza anual Castelul Corvinilor ne obliga! Ne obliga sa plusam in atractivitatea ofertei cu care ii atragem si apoi ii intampinam! Adaugand in pachetul turistic si o plimbare cu trenul mic ii facem sa-si doreasca sa se intoarca si, mai mult, sa le spuna si altora ce au gasit aici! Ganditi-va ce avantaj am avea daca in timpul iernii am putea mentine acelasi numar ridicat de vizitatori care poposesc in Hunedoara in restul anului. Cat de apreciata ar fi o plimbare leganata de micile vagoane prin codrii albiti de neaua nepatata, incalzita de o tuica fiarta si imbelsugata cu niste rumene placinte padurenesti?..Cum suna? Apetisant, nu? Chiar si pentru noi, cei ai locului. 😉

Nu trebuie uitat ca punctul terminus al calatoriei ar fi Furnalul de la Govajdie  – un alt punct de atractie insuficient promovat. Ce spun eu promovat, atata timp cat este pur si simplu lasat in paragina!Furnal

Domnilor, Dumnezeu ne-a dat de toate, dar, vorba ceea, nu ne va baga si-n traista!

Si e pacat ca in loc sa ii starnim zambete de incantare pentru stradaniile cu care-I multumim, noi sa-L facem sa planga cu lacrimi amare vazand risipa de bunavointa pe care nu vrem sa o pretuim!

Tocmai de aceea, citind aceste randuri, mi-ar place sa ramaneti in minte cu o singura idee:

Salvati Mocanita Hunedoara!

Sursa foto: Rudolf Hanzelik

De ce dorim Cultura in Hunedoara


In toamna anului trecut, in urma unor discutii purtate cu prieteni cel putin la fel de inteligenti, ne-am dat seama cu totii ca in orasul nostru lipseste ceva. E vorba de educatia culturala realizata in mod organizat, la nivel civic, mai mult decat se chinuie sa faca dascalii in scoli. Si am inceput, incet-incet, sa ne miscam in directia asta. Am intemeiat Miscarea Hunedoara Culturala  si am inceput sa militam pentru umplerea acestui gol.

Primul pas? O campanie mediatica prin care am solicitat redeschiderea Casei de Cultura din oras, institutie pe scena careia nu se mai jucasera spectacole de mai bine de sase ani.

casadecultura

In paralel, am pornit corespondenta cu institutiile statului in vederea realizarii acestui deziderat, convinsi fiind ca Hunedoara isi doreste cu adevarat cultura.

Rezultatul eforturilor noastre a fost pozitiv, si cu ajutorul implicarii edililor municipiului primavara ne-a adus in dar primele spectacole gazduite de aceasta locatie.

De-a lungul anului, cu o ritmicitate rezonabila pentru un oras de provincie neaflat pe traiectoria evenimentelor culturale de prestigiu, spectacolele desfasurate la Casa de Cultura au continuat, beneficiind de cele mai multe ori de un public numeros. Rare au fost cazurile cand numarul insuficient de bilete vandute a condus la anularea reprezentatiilor programate.

Si asta e un argument ca Hunedoara are nevoie de evenimente culturale.

De ce?

Pentru ca in societatea in care traim este necesara luminarea mintilor intunecate de rauvoitori prin toate mijloacele. Oamenii inteligenti, de care Hunedoara nu duce nici pe departe lipsa, reclama astfel de evadari din cotidianul mizer. Tinerii – temelia unui viitor mai bun pentru comunitate – au nevoie ca de aer de o educatie care sa le permita deschiderea orizonturilor personale si sa ii indrepte in directia potrivita, ajutandu-i sa reziste atacurilor nemiloase si sustinute ale inculturii si marasmului ignorantei.

Intr-un oras napadit de saracie si fara prea multe posibilitati de petrecere a timpului liber, Lumina educatiei este cea care poate schimba starea de spirit a celor care traiesc aici si le poate reda increderea in propriile forte si, de ce nu, in viitor!

Nu in ultimul rand, intelectualii Hunedoarei isi doresc ca traditia unui oras doldora de minti luminate sa fie dusa mai departe de cei care vin din urma si se simt confortabil intr-un mediu in care arta te inalta spre absolut.

Dovada?

O fotografie facuta la o piesa de teatru pusa in scena aseara in interiorul Casei de Cultura Hunedoara, locatie umpluta aproape la capacitatea maxima de un public al carei sete de frumos nu a fost franata nici macar de preturile (prohibitive pentru un salariu din invatamant) biletelor de intrare.

A meritat!

Teatru

Impozitul pe moaste


Moaste

 

Azi a fost sarbatoare. De unde stiu? Cu toate ca nu ma trezesc zilnic cu ochii in calendarul ortodox desi cred ca tarie ca Dumnezeu ne croieste existentele, am aflat de la stiri. Aseara.

Era un reportaj despre pelerinajul traditional care se intampla in fiecare an la Iasi, generat de aratarea moastelor Sfintei Parascheva catre populatia degraba pregatita cu matanii.

In primul rand mi-a sarit in ochi imaginea surprinsa de camera, in care o tanti matusalemica introducea intr-o urna 50 de lei. Nu stiu ce procent din pensia ei il reprezinta acei bani, pana la urma e treaba ei daca prefera sa pape covrigi cateva zile pentru a-si cumpara iertarea pacatelor..Dar, asezonat cu aflarea numarului de pelerini in zilele de procesiune, m-am cam pus pe ganduri. Au fost cel putin 100.000 (o suta de mii) de inchinatori. Si daca ar fi donat macar cate un leu (da, aberez, stim cu totii ca spalarea propriei constiinte scoate lejer bani din buzunarele mirenilor) tot s-ar fi strans un miliard de lei vechi!!! Bani, evident, necontabilizati! Doar nu stampilau preotii chitante intre doua pupaturi ale Sfintei..Adica bani pe care nimeni nu plateste nicio centima drept impozit. Asta nu e evaziune fiscala?!

In fine, banii se dau, Biserica incaseaza.

Dar pentru ce?

Ca sa imi clarific si aceasta nelamurire mi-am luat la intrebari propriul consilier spiritualMarioara:

–          Da’ de ce se inchina aia la moaste, atatia oameni? Ce le face Sfanta Parascheva asta?

–          Cum ce le face, puiu’ mamii? Ii vindeca de boli! Sa stii ca multi au fost facuti bine dupa ce au atins moastele. O fost o femeie care zicea ca nu mai poate merge si cand s-o intors acasa de la moaste a inceput sa umble!

–          Bine, bine, dar atunci de ce li se face rau la aia de stau la coada? Ca am auzit ca a si murit una inainte sa ajunga la pupat!..

–          Pai aia era bolnava si n-o mai avut zile!

–          Da’ nu de-aia a mers la pelerinaj, sa se vindece? Daca tot mergea sa dea bani de ce nu a mers la un medic sa o consulte?

–          Puiu’ mamii, doar nu esti prost! Cum sa mearga la doctori cu asa putini bani? O incercat si ea la moaste, da’ n-o avut noroc…

Dureros, dar asa gandeste un om simplu! Fara a generaliza, insa imi dau seama ca din ce in ce mai multi concetateni sunt bombardati de asaltul ideologic al Bisericii si ajung sa dea la o parte orice urma de ratiune, inlocuind realitatile palpabile ale studiilor stiintifice cu misticismul dezlantuit de goana dupa bani neimpozitati a preotilor…

Extraordinar!!! La 87 de ani a plecat la capatul lumii sa isi urmeze visul! Romanul neobosit a socat Brazilia!


Destul de putin credibil, insa se pare ca exista printre romani si oameni hotarati sa isi duca la implinire visele, oricat de nastrusnice ar parea.

Unul dintre ei este nemteanul Dumitru Radu, in varsta de 87 de ani, cunoscut pentru pasiunea sa legata de maraton.

Mitica

Conform unei informatii de ultima ora, octogenarul a fost descoperit in Brazilia, la Porto Alegre, unde Politia Federala a fost anuntata ca un batran cetatean originar din Romania a fost gasit ratacind pe un bulevard din oras.

Surpriza cea mai mare a fost cand s-a constatat ca el a ajuns tocmai acolo din dorinta de a participa la Campionatul Mondial de Atletism pentru Veterani care se va desfasura in localitate in perioada 16-27 octombrie.

Asadar, daca vrei cu adevarat, poti!

Nea’ Mitica a demonstrat-o cu brio!

Jos palaria!!!

Foto: http://www.adevarul.ro

Alcoolul la volan – aberatie legala?


alcool la volan

Am auzit si eu de noile prevederi ale Codului Rutier, cele prin care se permite un mic paharel consumat inainte de a te transforma in sofer. Mai exact, legea va stipula ca o valoare mai mica de 0,2 g/l alcool pur in sange sa nu constituie contraventie, intre 0,2 – 0,5 g/l este contraventie, iar o alcoolemie de 0,5 g/l va fi clasata drept infractiune.

Parerea mea este ca autoritatile se joaca putin periculos cu astfel de decizii. Pentru ca e destul de complicat pentru un sofer sa isi poate estima alcoolemia la care sa se opreasca. Nu e acelasi lucru cand vorbim despre un barbat de 120 de kilograme sau de un tanar “pe care nu-l citeste senzorul la usi”! Nu poti compara cazul unui sofer care pleaca “pe stomacul gol” sau tocmai se ridica de la masa dupa un pranz copios “udat” cu un pahar cu bere.

Nu e cazul sa ma consum, nu am baut niciodata cand am stiut ca va trebui sa conduc. Am patit-o intr-un concediu, prin Ungaria: satisfacut de calitatea mancarii, am cerut o bere fara alcool. Dupa cateva guri, de curiozitate, am intors sticla sa ma uit pe eticheta. Jur ca am inlemnit – scria 0.5% alcool! Am fost linistit instantaneu de cei de la masa care mi-au reamintit ca acolo se poate consuma moderat alcool chiar si la volan. Cu toate astea, am condus stresat tot restul drumului, nestiind cat de tare m-a afectat acea bere…

Dar totusi, ma intreb. Ce ar trebui sa fac? Sa port o fiola mereu dupa mine? Dupa fiecare inghititura sa suflu pentru a-mi verifica “gradele” din sange? Efectul oricum nu se simte instantaneu…poate beau acum si ma opresc domnii politisti dupa 3-4 ore, ce relevanta ar mai avea calculele mele?

Sau se incearca tocmai acest joc cu legea, convinsi fiind conducatorii tarii ca astfel isi vor creste realizarile la planul de amenzi? Fara sa tina cont de riscul urias al producerii dramelor de pe soselele patriei? 

Nu, frate! Soferul roman nu este educat sa aiba “verde” la bautura! Singura varianta viabila aici este 0 alcool! De aici incolo urmeaza tentatia continua de a incerca limitele..pe cand, chiar si in Romania, zero este zero. Ne-negociabil!

Scrisoarea unui hunedorean catre Dumnezeu


Rugaciune

Doamne, Dumnezeule, atotputernic si fara de sfarsit, faca-se voia Ta in toate cele ce le orandui. Fie vrerea Ta lege pentru noi toti cei ce-Ti marim numele.

Si, Doamne, pe langa cele de Tine binecuvantate, mai da, Doamne, porunca de graba facatoare legat de cele ce-Ti solicit in aceasta jalba pentru concetatenii mei din Hunedoara:

Umple, Doamne, Parcul Industrial de investitori care sa ne aduca o paine muncita dar meritata si mai largeste-l cu cateva hectare, sa incapa toti, sa nu se certe…

Macar vre-o mie de locuri de munca pentru dreptcredinciosii tai care asteapta zgribuliti iarna ce va sa vina…

Fulger luminat in mintea celor ce conduc orasul sa gaseasca o solutie pentru hoardele de caini care chiar nu isi au locul printre blocurile si pe strazile noastre. Mai ales ca, Doamne, si cateii sunt tot fiinte si mult avem de furca unii cu altii…

Idee geniala daruieste-ne sa stim cum sa facem bani din puzderia de comori turistice cu care Tu, Marite, ne-ai binecuvantat zona…

Deschide mintile celor ce pot ridica asezarea asta, s-ajunga oras in care cei plecati sa aiba unde si de ce sa se intoarca dintre strainii spre care lipsurile i-au gonit…

Rupe, Sfinte, baierile banilor europeni, sa ne inunde vistieria locala, sa avem sa terminam proiectele pe care tot cu Harul tau le-am inchipuit…

Opreste, Prealuminate, dihonia care bantuie intre alesii nostri, ca nu mai stim care trage “hais” si care “cea” pe plaiurile astea, ca daca vrea Primarul nu vrea “Judetul”, si daca cere Deputata nu acepta Vicele…

Grijeste-i, Parinte, pe bietii pensionari care-au cladit Cetatea de Otel, si fa-i sa se ridice peste traiul de mizerie in care i-a aruncat prezentul…

Oblojeste necazurile bietilor copii, ca n-au nicio vina ca s-au nascut in aste vremuri tulburi, si adu-le un gram de speranta si incredere ca ziua ce urmeaza va fi mai buna…

Si in final, dar nu la urma, roaga-l, Doamne, pe  cucernicul Misa Klein sa-ti mai povesteasca vremurile in care echipele bucurestene plecau de sub furnale umilite de “invincibila armada” corvinista si invigoreaza, Tata, de la anul vechiul simbol al orasului nostru preaiubit!

Multumescu-Ti, Tie, Doamne, ca asculti rugaciunea noastra si iarta-ne pacatele facute, ca daca Tu nu ai fi nici lumina sperantei noastre n-ar mai palpai la marginea Orientului!..