Motto: „Timp de secole a crescut, an de an, mandria de a fi hunedorean!”
Multa lume s-a intrebat de unde s-au nascut reactiile mai mult decat vehemente ale hunedorenilor fata de pamfletul postat zilele trecute pe internet.
Cum e si normal, intrebarile au venit in principal de la cei care nu locuiesc in Hunedoara sau nu au legaturi decat tangentiale cu orasul de pe Cerna. Pentru ei e mai dificil sa inteleaga anumite mecanisme.
Imi permit ca in acest articol, rezervand-umi doza de subiectivitate proprie unui hunedorean, sa incerc sa le raspund.
Desi aflat in inima Transilvaniei, Hunedoara nu este un oras cu o populatie tipic ardeleneasca. Eterogenitatea este data de mixajul deseori fortat care a facut ca in comunitate sa se incerce amestecarea oamenilor veniti din toate regiunile tarii. Astfel, populatiei formate pe durata veacurilor, inainte de comunism, din romani ardeleni, sasi, svabi, secui, maghiari si chiar italieni i s-au alaturat dupa razboi si o mare masa de muncitori veniti din Moldova sau regiunile sudice. Neuitandu-i pe grecii destul de numerosi ajunsi aici sau pe rromii stramutati, putem spune ca s-a format o comunitate in care tocmai diversitatea a intarit legaturile dintre cetateni. Odata rezolvate micile diferenduri inter-regionale, scopul devenit comun a fost cel al apararii Cetatii de Otel. Nu mai conta de unde proveneai, erai hunedorean, lucrai cot la cot cu cel de langa tine, imparteai in vestiar aceeasi bucata de slanina, iar la finalul schimbului orice mica samanta de scandal era ingropata la o bere proletara.
Legatura era amplificata de serbarile campenesti gen 1 Mai – intalnite doar in centrele industriale – alt prilej de consolidare a prieteniilor si de coalizare a energiilor locale.
Mandria de hunedorean s-a amplificat cu timpul si datorita simtului apartenentei la un tinut de mare valoare, cu o istorie milenara si traditii stramosesti. Cum sa simti altfel cand intorci capul si vezi in zare falnicul Castel al lui Iancu de Hunedoara? Cand orasul plamadit cu mainile tale isi sporeste frumusetea pe zi ce trece? Sau cand vezi ca propria comunitate genereaza continuu oameni de valoare, care performeaza in cele mai diverse domenii, de la sport la cercetare, trecand prin medicina si cultura. Pentru ca intr-adevar orasul Hunedoara a fost si este un nesecat izvor de talente!
Cum a fost alimentat orgoliul? Tocmai prin vesnicul sentiment de nemultumire ca orasul nu este pretuit la adevarata sa valoare. Indiferent ca se raporteaza la municipiul resedinta de judet sau la deciziile luate la nivelul Bucurestiului, hunedorenii au simtit mereu ca sunt tratati ca “ruda saraca” sau “cetatenii orasului-dormitor” – buni doar sa lucreze si a caror parere rareori conteaza. Iar razvratirea in opinie, specifica zonelor eterogene, a dat intotdeauna un imbold luptei pentru propriul oras.
De ce credeti ca Hunedoara a clocotit intotdeauna? Pentru ca aici nu se poate aplica un sablon dupa care sa poata fi judecata suma locuitorilor. Fiecare grup din societatea locala are un anume fel de a pune problema si niciodata nimeni nu poate fi sigur ca exista o unitate perfecta.
In aceste conditii, ce ii leaga pe locuitorii municipiului?
Exact: tocmai dragostea pentru oras si mandria de a fi hunedorean!
Alin Barna. Blog personal 
Eu nu sunt hunedoreanca (trebuie sa mentionez asta de la bun inceput). Sunt aici de aproape 10 ani si nu am intalnit prea multi oameni mandri ca sunt hunedoreni. Am intalnit in schimb oameni dezradacinati, care nu simteau nimic pentru orasul asta aproape mort. Am intalnit oameni care se laudau ca sunt in acest oras de 50 de ani si care se laudau (da, se laudau!!) ca nu au fost niciodata la castel. Am intalnit oameni care isi aduceau rudele venite de departe, la sarbatori, la castel si care se plangeau ca hunedorenii nu au nici un fel de reducere din taxele de la castel. Oameni care veneau o data pe an, care nu au facut nimic pentru castel, dar care aveau pretentia sa intre gratis doar pentru ca s-a intamplat ca pe buletinul lor sa scrie ca au domiciliu in acest oras. Am intalnit pe langa exact 2 (doi) oameni punctuali o mare, covarsitoare majoritate, de oameni pentru care punctualitatea este doar un cuvant vag din DEX. Am intalnit oameni extrem de muncitori, pentru care Hunedoara nu a facut nimic, ba mai mult i-a alungat. Am intalnit cercetatori foarte bine pusi la punct care nu sunt din acest oras, ci veniti aici cu vise de a organiza o viata stiitifica la castel, vise care au fost innabusite de politici, primarie si foamea de bani a celei din urma. O casa de cultura mai mult inchisa, o galerie de arta mai intotdeauna goala de vizitatori, asta vad eu in acest oras. Un festival de opera unde au venit mai multi deveni decat hunedoreni. Oameni saraci care nu mai au de unde sa mai fie mandri de meleagurile astea. Promisiuni electorale neonorate si poze de afise politice cu castelul in spate, repede uitat mai apoi. Asta este ceea ce vede un om strain de Hunedoara. Um om care nu a reusit sa se integreze in aceasta comunitate timp de aproape 10 ani. As dori sa ma convingeti de realitatile pe care le simititi, convingeti-ma ca ceea ca vad eu este superficial, dar tare cred ca nu veti avea argumentele necesare.
Delia.
ApreciazăApreciază
Eu cred totusi ca reactile cum spui tu mai mult decat vehemente s-au nascut mai degraba din lipsa de educatie.:)sa te apuci sa injuri ca la usa cortului pe un canal de socializare tradeaza influenta prea mare a rromilor stramutati cum zici tu.lol.ar fi frumos sa fie asa cum zici tu dar mandria locului o gasesti mai degraba in satele padurenilor decat in hunedoara.in rest povestea e frumoasa dar pare smulsa din manuale propagandiste
ApreciazăApreciază