Ce fac romanii cand lucrurile sunt dezastruoase? Mai inventeaza un post de sef!


Luat cu alte actiuni, uitasem de noua inovatie a presedintelui Federatiei Romane de Fotbal, Mircea Sandu – numirea lui Anghel Iordanescu ca Director Tehnic al FRF.

Radiografiind situatia fotbalului romanesc la toate nivelurile, ce ne sare in ochi? Exact, neperformanta si lipsa de viziune manageriala! Caracterizate prin absenta oricarei strategii de dezvoltare a sectorului juvenil, prin imbunatatirea bazei materiale exclusiv pe criterii politicianiste de imagine si prin rezultate oglinda a spectacolului fotbalistic etalat de jucatorii romani.

Cum se hotarasc capii sa rezolve problema?

Facand o analiza reala si pertinenta a fenomenului? Contractand un manager capabil de reusite previzionabile si masurabile?

Nu! Nu in Romania.

Nasu’ se opinteste si il numeste pe Patriarhul Anghel Iordanescu responsabil pentru cele ce vor urma in jocul cu lobda.

Pe ce se bazeaza?

Nu stiu.

Poate pe celebrele iconite sau pe gradul de general. Sau, poate ma insel!

In rest, Hai Romania !!!

Iordanescu

 

 

Sursa foto: www.romanialibera.ro

Nu lasati fotbalul romanesc sa moara!!!


Fotbal

Ce rost mai are fotbalul profesionist in Romania?

Situatia actuala a transformat fotbalul din “sport-rege” in “(s)port-zeghe”. Exemplele sunt nenumarate, provin din cele mai inalte niveluri ale fenomenului si dor pe orice pasionat:

–          Antrenorul echipei nationale este condamnat penal;

–          Presedintii celor mai inalte foruri competente – FRF si LPF – sunt trimisi in judecata, punandu-li-se sechestru pe bunurile imobile detinute;

–          Patronul echipei campioana a tarii este arestat pentru matrapazlacuri in fotbal, insasi echipa pe care o sustine fiind amenintata cu eliminarea din competitiile europene;

–          Cei mai de seama finantatori ai cluburilor de prima liga sunt judecati intr-un proces prelungit la infinit pentru fapte de coruptie;

–          Sportivul declarat “Regele” fotbalului romanesc a demonstrat un caracter indoielnic prin “omenia” de care a beneficiat echipa patronata, in tentativa de a se salva de la retrogradare;

–          Fotbalul juvenil este in colaps, lipsa finantarii si a profesionalismului in centrele de copii si juniori oglindindu-se in rezultatele dezastruoase ale echipelor nationale la aceste categorii de varsta, reprezentativele noastre fiind umilite de alte echipe mai bine cotate sau obtinand rezultate rusinoase in fata unor selectionate de pescari si ospatari;

–          Sotia antrenorului echipei campioana este impresarul altor antrenori si jucatori din aceeasi liga, punand la indoiala corectitudinea cu care acestia isi apara sansele in meciurile cu implicatii pentru familia vizata;

–          Mare parte din echipele primei divizii se chinuie pur si simplu sa indeplineasca niste conditii minime de licentiere, o parte dintre ele fiind excluse din campionat tocmai pentru motive care nu tin de caracteristicile sportive;

–          Haosul organizatoric la nivelul primelor trei ligi este incredibil, necunoscandu-se nici acum numarul de echipe din care vor fi formate in sezonul care sta sa inceapa, luandu-se decizii importante – cu implicatii majore in stabilirea clasamentelor finale (promovarea Gloriei Buzau in dauna echipei din Axintele, retrogradarea clubului din Baia Mare pentru o penalizare dispusa dupa 9 luni de la producerea faptei incriminate etc), judecandu-se aceleasi spete in moduri diferite samd;

–          Nu exista predictibilitate la nivelul competitiilor organizate in fotbalul romanesc, nesiguranta facand imposibila creionarea unui plan de actiune specific unei societati de succes;

–          Cluburile de traditie, printre care arhicunoscutele FC Corvinul 1921 Hunedoara, Jiul Petrosani, UTA Arad, Politehnica Timisoara, Inter Sibiu, CSM Resita, Universitatea Craiova, Chimia Ramnicu Valcea, FC Bihor, FC Arges, Sportul Studentesc, ASA Tg. Mures, Farul Constanta, FCM Bacau, Progresul Bucuresti sau Unirea Alba Iulia au fost ingropate sau se zbat in mocirla, fiind inlocuite in “fotbalul mare”  de aparitiile meteorice ale exoticelor Unirea Urziceni, Victoria Branesti, Concordia Chiajna, Sageata Navodari, International Curtea de Arges, Damila Maciuca, Corona Brasov ori CS Otopeni.

In aceste conditii, nu vad rostul pentru care fotbalul romanesc isi mai mentine statutul profesionist.

Solutia, macar temporara, ar fi desfiintarea structurilor actuale ale acestui sport si transformarea lui intr-o activitate de amatori. Trebuie sa fim sinceri cu noi si sa recunoastem ca deseori vedem meciuri mai tari “in curtea scolii, la o bere” decat pe micile ecrane care transmit evolutia (sau involutia) echipelor din prima liga.

Foarte putini dintre jucatori isi justifica salariile primite, chiar daca si alea cu intarziere sau “la negru”. S-a ajuns ca mediocritatea sa fie sustinuta cu sume apreciabile, mult peste valoarea demonstrata, dar si ca “oamenii muncii” de pe gazoanele patriei sa fie dispretuiti de conducatorii care dispun de ei dupa bunul plac, contrar oricaror norme sau legi existente.

Nu, frate. Stop! Punct si de la capat! Mai bine mai tarziu decat niciodata! Daca nici acum nu e momentul reformarii acestui mecanism putred, cand va fi, oare?

 

De ce sa reformam fotbalul romanesc, in loc sa il lasam sa se distruga de tot?

Pentru ca:

–          Este sportul cu cei mai multi practicanti si sustinatori, la nivel national si nu numai;

–          A depasit, si in tara noastra, un secol de existenta;

–          Aduna in jurul sau energii nebanuite, grupuri de suporteri devotati, printre ultimele redute ale libertatii exprimarii de opinie;

–          Are o traditie greu de egalat de celelalte discipline sportive;

–          A reprezentat, totusi, cu succes, sportul romanesc dincolo de hotarele tarii;

–          A fost fenomenul care a scos in strada zeci de mii de oameni manati doar de dragostea pentru culorile echipei iubite;

–          Se poate constitui intr-un instrument de disciplinare si crestere sanatoasa a generatiilor viitoare, ajutand la consolidarea unor valori fundamentale in societatea romaneasca;

–          Ofera momente inegalabile, pasiuni extreme si sentimente de neuitat;

–          Da un rost vietii multora dintre noi, cei infectati de acest microb;

–          Nu in ultimul rand, evident, intruchipeaza deja o industrie, fiind o ramura a economiei ce sustine destule locuri de munca si contribuie substantial la bugetul statului.

Fie doar si pentru cele enumerate, SUNTEM DATORI SA SALVAM FOTBALUL ROMANESC!!!

(FC/Corvinul) Hunedoara. Mereu anti-sistem…


Hunedoara – oras martir al Revolutiei de la 1989, tocmai pentru ca locuitorii acestei urbe nu au fost niciodata niste simpli pioni ai unei piese de teatru cu final previzibil. Hunedoara – orasul in care la ultimele randuri de alegeri locale mereu s-a votat “impotriva curentului national”. Cetatea otelului care a strans laolalta constiinte din toate colturile tarii si le-a unit intr-un falos sentiment de apartenenta la valorile acestor locuri istorice, definit cel mai bine prin sintagma “hunedoreni mandri”.

Explica asta simtamintele nu neaparat calde nutrite pentru noi de locuitorii celorlalte judete si in special de cei care conduc vremelnic tara?

Poate ca da, poate ca nu…

Din punct de vedere fotbalistic, anul acesta ne plangem ca nu s-a vrut “de la centru” promovarea echipei FC Hunedoara in liga a doua. Accentuand puterea oculta a contracandidatilor satmareni, vizibila din avion si explicata clar de catre cei care au habar de fenomen, omitem partea celalalta a povestii si anume modul in care suntem noi receptionati la nivelul fotbalului romanesc.

Nedorind sa ma intind prea mult, va reamintesc doar cateva realitati:

  • Cel putin doi dintre fostii arbitri de renume ai tarii, actualmente personaje importante, aproape decisive la nivelul sforilor trase la nivel inalt – Ion Craciunescu si Adrian Porumboiu – au fost batuti la Hunedoara, la finalul unor egaluri “cu cantec” impotriva echipelor FC Bihor respectiv Petrolul Ploiesti. Pe merit sau nu, nu analizam aici. Dar astea nu se uita!..
  • Ultimul titlu castigat de Universitatea Craiova in campionatul national, cel din 1991, s-a datorat in mare masura meciului castigat lejer la Hunedoara, in compania Corvinului –  caruia granzii bucuresteni i-au promis atunci razbunare vesnica pentru ca si-a permis sa deturneze trofeul spre capitala Olteniei.
  • Lupta eroica si de lunga durata purtata pentru drepturile legale in cazul transferului lui Bogdan Lobont la Rapid a deranjat multe personaje de frunte din sistem. Sa nu uitam ca varfurile piramidei fotbalistice nationale, presedintii FRF si LPF, “bravii” Mitica si Mircica, au fost in iarna sa dea cu subsemnatul prin birourile inconfortabile ale procurorilor DNA..Si pentru cine? Pentru “aia de la Hunedoara”??

Nu imi vin acum alte exemple in cap dar banuiesc ca astea sunt elocvente.

Vi se pare ca e putin? Credeti ca e incomparabil nesemnificativ fata de realizarile intregului fotbal romanesc bazate pe marea echipa construita sub furnale de Mircea Lucescu? Ca pepiniera de talente creata la Hunedoara a fost temelia si scheletul unei echipe nationale care a dat tonul “generatiei de aur”? Ca “norma hunedoreana” si zecile de mii de fani patimasi au nascut o traditie care obliga cel putin la respect si tratament corect, fara ranchiuna?

Atunci se pare ca uitati unde traiti la momentul actual. Adica intr-o tara in care simbolurile si traditia sunt doar cuvinte bune de rostit la comemorari si intruniri ale “piscotarilor”, intr-un mediu in care aranjamentele se numesc “omenii” iar  caracatita “Nasilor” are mai multe tentacule decat sabii ar avea armata idealistilor, fie ei si hunedoreni.