Pledoarie pentru Mocanita Hunedoara (text, foto & video)


Nimic nu sta mai mult in calea uitarii decat prezenta vie in faptele noastre.

Este un adevar pe care l-am transpus in realitate si la ultima actiune organizata duminica la poalele Castelului. Pentru ca lumea zilelor in care traim este suprasaturata de vorbe sforaitoare, am procedat la fel cum ne-am decis : am actionat!

Invitatia noastra la plimbare pe terasamentul vechii linii inguste a fost bine primita de prietenii de varste din cele mai diverse, drept urmare ne-am regasit ca grup destul de numeros la punctul hotarat pentru plecare.

Plimbarea pe traseu a decurs fara intamplari deosebite, intreaga atentie fiind focusata pe admirarea zonei de o frumusete ireala. Cei care au pasit pentru prima data in aceste locuri au ramas “cu gura cascata” in fata peisajelor unei toamne superbe dar si traversand sau trecand pe langa elementele impresionante ale defunctei infrastructuri feroviare – podurile in curba, viaductul maiestuos, tunelul lung de 747 metri sau cel ale carui bolte se arcuiesc intr-o frumoasa serpuire prin inima versantului de la Tulea.

CastelPod1ViaductVedere de pe viaductTunel747mVedere2Vedere3Vedere1Tunel_curba_42m

Credeti-ma ca bucuria unei astfel de excursii a facut uitate orice dureri acumulate de-a lungul celor peste 21 de kilometri parcursi in zone uneori dificil accesibile!

De ce aceasta drumetie?

Pentru puterea exemplului. Pentru a obisnui membrii comunitatii cu constientizarea valorilor pe care le detinem si cu care ne putem mandri. Pentru a-i purta pe doritori prin niste locuri admirate doar in fotografiile pasionatilor.

Pentru ca Mocanita Hunedoara are viitor!

Este inadmisibil ca cei care dispun de capacitatea decizionala in acest judet sau la nivel national sa nu inteleaga valoarea unui astfel de proiect!

Domnilor, Mocanita  nu este o cheltuiala ireversibila ci este o investitie in dezvoltarea zonei prin turism de durata!

Peisajele desprinse parca din tablourile Alpilor elvetieni incanta ochiul turistului strain si nu numai, facandu-l sa aprecieze oferta si sa scoata cu darnicie banii din propriu-i buzunar. Bani care raman aici!

Sutele de mii de turisti care viziteaza anual Castelul Corvinilor ne obliga! Ne obliga sa plusam in atractivitatea ofertei cu care ii atragem si apoi ii intampinam! Adaugand in pachetul turistic si o plimbare cu trenul mic ii facem sa-si doreasca sa se intoarca si, mai mult, sa le spuna si altora ce au gasit aici! Ganditi-va ce avantaj am avea daca in timpul iernii am putea mentine acelasi numar ridicat de vizitatori care poposesc in Hunedoara in restul anului. Cat de apreciata ar fi o plimbare leganata de micile vagoane prin codrii albiti de neaua nepatata, incalzita de o tuica fiarta si imbelsugata cu niste rumene placinte padurenesti?..Cum suna? Apetisant, nu? Chiar si pentru noi, cei ai locului. 😉

Nu trebuie uitat ca punctul terminus al calatoriei ar fi Furnalul de la Govajdie  – un alt punct de atractie insuficient promovat. Ce spun eu promovat, atata timp cat este pur si simplu lasat in paragina!Furnal

Domnilor, Dumnezeu ne-a dat de toate, dar, vorba ceea, nu ne va baga si-n traista!

Si e pacat ca in loc sa ii starnim zambete de incantare pentru stradaniile cu care-I multumim, noi sa-L facem sa planga cu lacrimi amare vazand risipa de bunavointa pe care nu vrem sa o pretuim!

Tocmai de aceea, citind aceste randuri, mi-ar place sa ramaneti in minte cu o singura idee:

Salvati Mocanita Hunedoara!

Sursa foto: Rudolf Hanzelik

Consiliul Judetean Hunedoara: IN CURAND troleibuz Hunedoara-Deva, dar Mocanita mai asteapta…


Pentru cei care nu au reusit sa urmareasca emisiunea Direct la subiect de aseara, realizata de Bogdan Haulica pe postul Info HD, folosesc aceasta postare pentru a prezenta raspunsurile oferite de domnul Tiberiu Balint – vicepresedinte al Consiliului Judetean Hunedoara la intrebarile adresate prin intermediul Facebook-ului de subsemnatul si de camaradul Dan Bera.

Dan Bera: Ce se mai aude cu proiectul refacerii mocanitei Hunedoara-Govajdie-Ghelari?

Tiberiu Balint: Din nefericire, vestile legate de acest proiect sunt destul de neplacute. Desi s-a anuntat in presa ca podul mare de fier a fost preluat de catre CJH, in realitate, datorita unor chicite de transfer patrimonial contabil acest lucru nu s-a mai intamplat, societatea proprietara a podului intrand in insolventa inainte de a se reusi realizarea transferului. Astfel, datorita acestui impas, nu putem contracta deocamdata o echipa de proiectanti pentru a porni proiectul. Nu este vina noastra ca s-a intamplat acest lucru dar nu abandonam aceasta idee.

Dan Bera: Reabilitarea drumului Santuhalm-Hunedoara si largirea podurilor de la Blooming?

Tiberiu Balint: Imbunatatirea calitatii acestui drum va incepe cel mai devreme in 2015. Intre Santuhalm si Hunedoara se vor construi sensuri giratorii si patru pasarele pietonale – la MACON, intersectia cu Pestisul Mic, la blocurile de la Pestis si inca una in aceeasi zona. Lucrarea include largirea podurilor mentionate dar si transformarea portiunii dintre statia PETROM  din zona Pietei Obor Hunedoara si podul dinaintea intersectiei de la Calan in sosea cu 3 benzi. Atragerea fondurilor europene necesare este stabilita pentru anul 2014, urmand apoi studiile de fezabilitatea si proiectarea propriu-zisa, incluzand gasirea solutiilor tehnice pentru aceasta lucrare. Nu ne grabim cu reabilitarea portiunii Santuhalm – Hunedoara deoarece pana in 2015 drumul va fi intens utilizat de vehiculele de tonaj greu care transporta zgura pentru autostrazi si ar fi pacat sa ne batem joc de banii publici alocati proiectului. Oricum, drumul spre Hasdat va intra mai devreme in reparatii pentru ca intr-adevar acum se prezinta in conditii precare.

Alin Barna:Cat de transparenta este directionarea investitorilor care contacteaza initial CJ Hunedoara in demersul privind locarea unor facilitati de productie in judet? Iar ca sa clarific intrebarea: „sursele” sustin ca au fost cazuri de potentiali investitori care contactand CJH pentru a-si anunta intentia de a deschide afaceri in judet au fost directionati catre localitati conduse de politicieni „de culoare agreata”…cum puteti explica modalitatea in care au loc aceste discutii? Putem avea incredere ca orasele edililor „nealiniati” nu au de suferit in atragerea oportunitatilor de dezvoltare? Multumesc!

Tiberiu Balint: Puteti avea incredere! Nimeni de la CJH nu procedeaza necinstit fata de locuitorii judetului, indiferent de culoarea politica a conducerii localitatilor. Nu vedeti ca Draexlmayer a fost construita la Hunedoara? Am tinut-o la Deva? Oricum, investitorii nu vin la CJH ca sa fie directionati, ci doar sa se asigure ca au un partener de nadejde in autoritatile judetene.

Alin Barna:In ce stadiu se situeaza proiectul privind gestionarea transportului public in comun pe relatia Deva-Hunedoara (ideea unui troleibuz) in vederea normalizarii pretului la biletele / abonamentele de calatorie pe aceasta ruta?

Tiberiu Balint: Cu bucurie afirm ca acest proiect va prinde contur in cel mai scurt timp. Nu este normal ca mobilitatea populatiei sa fie limitata de preturile mari la transport. Ganditi-va ca dintr-un salariu de 700 de lei, un angajat trebuie sa dea 250-300 lei pe naveta. Cu ce mai ramane el? Pe langa ca pierde o ora din zi pe drum in loc sa se joace cu copiii, nici nu are parte de banii munciti, dandu-i pe drum.

Mai adaug si poluarea produsa de cele 3.5 tone de motorina arsa zilnic pe acest traseu de mijloacele actuale de transport si conditiile nu dintre cele mai bune, cu microbuze etc.

Se lucreaza la acest proiect si pot spune ca troleibuzul intre Hunedoara si Deva va circula in viitorul apropiat, cu pretul unui bilet de calatorie situat in jurul valorii de 2 lei!

Alin Barna: – Care este perspectiva preluarii stadionului si bazinului de inot din Hunedoara de catre CJH?

Tiberiu Balint:Sa se inteleaga bine: noi nu dorim aceste obiective pentru a le fura Hunedoarei, ci pentru a ajuta administratia locala a acestui oras sa scape de cheltuieli. CJH nu este al Devei, ci este al intregului judet. Reprezinta toti locuitorii judetului.

Noi am vrut sa incepem inca din august colaborarea cu CL Hunedoara pentru demararea constructiei strandului de langa actualul bazin. Dar s-a tergiversat si nu cred ca mai reusim sa inauguram strandul pentru a fi utilizat sezonul estival viitor. Mingea este acum in terenul Hunedoarei, consilierii locali de acolo trebuie sa decida daca aproba trecerea acestor obiective in subordinea Consiliului Judetean. Daca ei nu vor, nu le putem lua cu forta! Dar daca sunt de acord sa ne asociem, ne vom ocupa cu responsabilitate de gestionarea acestor obiective care le vor ramane locuitorilor municipiului Hunedoara chiar daca sunt administrate de la Deva.

 

Din pacate, din lipsa timpului alocat (desi emisiunea s-a prelungit peste intervalul programat), invitatul nu a mai raspuns intrebarii adresate de Dan Bera : „Reabilitarea Casei de Cultura la standarde europene?”

 

Cu mentiunea ca raspunsurile au fost transcrise aproximativ, din memorie, respectand intrutotul punctul de vedere al invitatului, va las pe voi sa judecati fara patima aceasta discutie si va invit sa va expuneti parerile legate de subiectele abordate.

P.S.: Multumesc domnului Bogdan Haulica pentru oportunitatea de a afla raspunsurile la cateva dintre intrebarile care sunt interesante pentru locuitorii Hunedoarei.

Hunedoara – (viitoarea) principala destinatie turistica a Transilvaniei. De ce?


Hunedoara, noaptea

 Foto: Remus Suciu / Mediafax.ro

Pentru ca orasul de care vorbesc si cu care ma mandresc oriunde are un potential turistic remarcabil, demn de un astfel de deziderat.

Referindu-ma la titlu, nu pot vorbi la prezent deocamdata. Ar fi o prostie, in conditiile in care traiesc intr-un oras care incearca sa isi revina dintr-un cataclism economico-social. Nu e de ici de colo sa depasesti cu usurinta un faliment economic de anvergura asa cum este dificil sa suplinesti regresul demografic pricinuit de lipsa unui orizont credibil pentru cetatenii de acum doua decenii.

Dar o analiza lucida a siturilor ma incurajeaza sa consider ca in viitorul nu foarte indepartat vom putea sa atragem mare parte din turistii care ne viziteaza regiunea, devenind un pol de atractie din acest punct de vedere.

Nu vom mai fi izolati de lume. Autostrada aflata la 20 de kilometri va putea suporta un flux de turisti demn de o astfel de titulatura iar gara deschisa traficului feroviar va deservi grupurile care prefera acest tip de transport.

Orientandu-ne spre un tip modern de turism, avem capacitatea sa oferim doritorilor cele mai variate posibilitati de petrecere a timpului liber. Putem servi atat pasionatii de istorie si traditionalitate cat si pe cei care sunt interesati de indeletniciri mai apropiate de cultura urbana a zilelor noastre. De ce spun asta? Deoarece ma bazez pe considerente reale si pe puncte de atractie usor de enumerat.

Astfel, in Hunedoara si imprejurimi se poate proiecta un circuit turistic bazat pe traditiile zonei si pe partea de arhaism atat de gustate de occidentali.

Cum vad eu acest traseu?

Ma repet, dar repetitia este mama invataturii iar perseverenta genereaza succesul: as porni itinerariul din Centrul Vechi al orasului, un spatiu care, pe langa monumentalele cladiri ale Primariei si Catedralei, l-as transforma in zona pietonala, reconditionand fatadele tuturor cladirilor de arhitectura istorica. Malurile Cernei ar urma sa fie ecologizate, toaletate si transformate in zone de promenada, cu alei strajuite de bancute odihnitoare.

Calatorului delectat cu bucate alese si racorit de bauturile savuroase servite la restaurantele si cafenelele din zona i-as propune apoi sa se indrepte spre Castel – perla coroanei lui Iancu Corvin. Si cum plimbarea fara popasuri nu e asa de atractiva, i-as sugera ca in drum sa se abata si pe la renumitul Muzeu al Fierului, deschis in cladirea vechii scoli de ucenici. Aici ar intelege de unde provine mandria de a fi “natus ibi ubi ferrum nascitur” si ce bogatii ascund inca muntii din jur. Odata ajuns la Castel, turistul ar pasi in urma cu cateva secole, intr-o lume in care gratia domnitelor era protejata de bratul falnic al cavalerilor iar cotropitorii se minunau de puterea si biruintele ostilor conduse in lupta de marele Iancu.

La “doi pasi” de Castel este Gara Mica a orasului, loc de unde ar porni celebra Mocanita. Purtat de leganarea vagoanelor miniaturale prin superbul traseu croit pe viaducte si prin tuneluri, imbujorat de paharutul cu palinca, oaspetele nostru ar crede ca a ajuns intr-o lume pe care nici nu o visa. Dar l-am ciupi repede si l-am atentiona ca am ajuns la un punct de o importanta majora a traseului nostru – Furnalul de la Govajdie – cel mai vechi din Europa. “Banuiesc ca asta e tot, nu cred ca m-ati mai putea surprinde cu altceva!..” ar zice musafirul, scarpinandu-se in crestetul capului. Fara sa ii raspundem cu vorbe, l-am contrazice prin fapte. Si l-am invita ca, trecand pe langa maiestuoasa Biserica din Ghelari, sa ne insoteasca spre lacul Cincis. De ce? Pentru ca o plimbare cu vaporasul pe lac te trimite cu gandul spre povestile cu sirene si creaturi mistice ale apei. Sau, poate prefera sa viziteze zona denumita “Tinutul Padurenilor”, locuri mustind de traditii pastrate cu sfintenie de generatii intinse pana in negura timpului? Daca-i ordin, e ordin! 🙂

La lasarea serii, calatorul ostenit dar fericit va avea de unde alege intre locurile de cazare odihnitoare pe care le intalneste in toata zona. Facilitati construite de intreprinzatorii care au inteles plusvaloarea financiara adusa de un turism integrat si care stiu sa pretuiasca niste servicii de calitate oferite la preturi decente.

A doua zi a periplului ii ofera sansa musafirului sa aleaga intre o plimbare spre Parcul National Retezat asezonata cu vizitarea Manastirii Prislop si a Bisericii din Densus, si o excursie atragatoare la Cetatea Devei si Parcul Dendrologic din Simeria. Oricare varianta ar alege, cu siguranta nu ar avea ce regreta. Pentru ca suntem in Romania pitoreasca!

Si pentru ca nu poti fi principala regiune turistica a unei regiuni daca oferi doar un singur tip de profil turistic, aruncam „pe taraba” si celelalte moduri in care cei care vin aici ar putea sa isi petreaca timpul. Si uite asa lansam invitatia la Gradina Zoologica din oras, singura din judet si imprejurimi. Sau, vara la strandul municipal, iar iarna la bazinul de inot ori la patinoar. Si seara poate culmina cu o piesa de teatru pusa in scena in impozanta sala a Casei de Cultura din oras. Ce mai somn ar urma apoi, nu?

Sa mai zic ca si pasionatilor de fotbal le vom da sansa sa vada pe viu o echipa de traditie a fotbalului romanesc, binecunoscuta FC Corvinul 1921 Hunedoara? 😉

Si atunci, de ce nu?..

 

 

visithunedoara