Ce fac romanii cand lucrurile sunt dezastruoase? Mai inventeaza un post de sef!


Luat cu alte actiuni, uitasem de noua inovatie a presedintelui Federatiei Romane de Fotbal, Mircea Sandu – numirea lui Anghel Iordanescu ca Director Tehnic al FRF.

Radiografiind situatia fotbalului romanesc la toate nivelurile, ce ne sare in ochi? Exact, neperformanta si lipsa de viziune manageriala! Caracterizate prin absenta oricarei strategii de dezvoltare a sectorului juvenil, prin imbunatatirea bazei materiale exclusiv pe criterii politicianiste de imagine si prin rezultate oglinda a spectacolului fotbalistic etalat de jucatorii romani.

Cum se hotarasc capii sa rezolve problema?

Facand o analiza reala si pertinenta a fenomenului? Contractand un manager capabil de reusite previzionabile si masurabile?

Nu! Nu in Romania.

Nasu’ se opinteste si il numeste pe Patriarhul Anghel Iordanescu responsabil pentru cele ce vor urma in jocul cu lobda.

Pe ce se bazeaza?

Nu stiu.

Poate pe celebrele iconite sau pe gradul de general. Sau, poate ma insel!

In rest, Hai Romania !!!

Iordanescu

 

 

Sursa foto: www.romanialibera.ro

Anunțuri

Romania, te iubesc! Meriti? (insemnari de la protestul meu pasnic)


Nu glumisem cand am anuntat ca voi protesta pasnic impotriva a ceea ce se intampla din punct de vedere politic in Romania contemporana.

M-am tinut de cuvant.

Ajuns la 15:54 in fata Casei de Cultura din Hunedoara, mi-am pus pancartele pe o banca si am inceput sa privesc in jur. Lumea parea amortita de vremea mohorata. Foarte putini se plimbau prin zona. Intr-o masina parcata, doi politisti locali supravegheau miscarile din jurul bradului.

La 16:00 trecute fix mi-am agatat pancartele dupa gat, fata-spate, si am inceput sa ma plimb pe trotuar, atent la tot ce se intampla in preajma. Un pensionar turmentat, cu o doza de bere ieftina „la purtator”, a venit spre mine, s-a oprit si a inceput sa citeasca ce scrie pe afise. Mi-a zambit aprobator si mi-a spus ca si el ar zice la fel dar nu mai are rost. Un cuplu intre doua varste a citit din mers mesajele, sotul afirmandu-i doamnei „da, are dreptate!”. In cateva minute au venit sa ma sustina moral, fara a lua parte la protest, cativa prieteni cu simt civic.

Incurajat de zambetele aprobatoare ale celor care se opreau sa ma priveasca si de incetineala masinilor care traversau intersectia din dorinta soferilor de a observa ce se intampla, mi-am continuat plimbarea.

In scurt timp a oprit o masina a politiei din care au coborat doi agenti. Dupa ce s-au prezentat si m-au intrebat de autorizatie, mi-au cerut sa ma legitimez si sa le declar ce fac acolo. Destul de ok, mi-au pus in vedere sa nu incerc sa atrag si alti protestatari in grup, apoi au sunat superiorii „sa dea raportul”. Coincidenta sau nu, au aparut si un domn si o doamna de la Politia Rutiera, care s-au asigurat ca nu ies pe carosabil si mi-au dat dreptate in cele afisate.

In jur, cativa curiosi, dintre cei veniti sa se pozeze cu Mos Craciun, ma priveau zambind de la distanta, unii rugandu-ma sa stau pe loc pentru a reusi sa citeasca. Un singur domn m-a intrebat de cine sunt platit si daca cred ca am vreo sansa de reusita.

La un moment dat, dupa vreo jumatate de ora, politistii s-au intors, au parcat si m-au chemat la ei. Foarte civilizat, unul dintre agenti m-a atentionat sa nu ma mai opresc la discutii cu nimeni, pentru a nu fi considerat instigator sau organizator al unui protest neautorizat. Apoi au plecat.

A mai urmat doar continuarea plimbarii solitare si multumirea simtita in momentele in care auzeam cum cei care ma priveau imi dadeau dreptate.

Ce scria pe pancarte?

NU VREAU SA FUR!

…dar nici

NU POT SA-NDUR!!!

IMI DORESC

doar SA TRAIESC,

ca-s ROMAN sa

MA MANDRESC !

Draga

Generatie PRO,

ROMANIA – incotro?

 

LEGI

facute PE ASCUNS

Viitorul e DE PLANS!

 

Ati fost

VOTATI,

NU

PREMIATI !

 

 

STATUL

ma vrea

PROST

?

EU

va rog

sa fiti convinsi:

de POPOR veti fi

INVINSI!

N-astept mici,

nici bere amara,

NUMAI

DRAGOSTE DE TARA!

Protest

In jurul orelor 17:00 m-am „dezechipat” si am plecat spre casa, linistit, cu sentimentul constiintei implinite si dornic sa imi strang printesa in brate.

Ajuns acasa, Dara mi-a sarit in brate, exclamand: „ce frumos esti, TATI! Unde ai fost?” I-am raspuns cu drag „Am avut putina treaba„, nereusind sa gasesc cuvintele cele mai potrivite pentru a-i explica realitatea: fusesem sa lupt pentru a-i oferi ei un viitor normal intr-o tara corecta!

Pledoarie pentru Mocanita Hunedoara (text, foto & video)


Nimic nu sta mai mult in calea uitarii decat prezenta vie in faptele noastre.

Este un adevar pe care l-am transpus in realitate si la ultima actiune organizata duminica la poalele Castelului. Pentru ca lumea zilelor in care traim este suprasaturata de vorbe sforaitoare, am procedat la fel cum ne-am decis : am actionat!

Invitatia noastra la plimbare pe terasamentul vechii linii inguste a fost bine primita de prietenii de varste din cele mai diverse, drept urmare ne-am regasit ca grup destul de numeros la punctul hotarat pentru plecare.

Plimbarea pe traseu a decurs fara intamplari deosebite, intreaga atentie fiind focusata pe admirarea zonei de o frumusete ireala. Cei care au pasit pentru prima data in aceste locuri au ramas “cu gura cascata” in fata peisajelor unei toamne superbe dar si traversand sau trecand pe langa elementele impresionante ale defunctei infrastructuri feroviare – podurile in curba, viaductul maiestuos, tunelul lung de 747 metri sau cel ale carui bolte se arcuiesc intr-o frumoasa serpuire prin inima versantului de la Tulea.

CastelPod1ViaductVedere de pe viaductTunel747mVedere2Vedere3Vedere1Tunel_curba_42m

Credeti-ma ca bucuria unei astfel de excursii a facut uitate orice dureri acumulate de-a lungul celor peste 21 de kilometri parcursi in zone uneori dificil accesibile!

De ce aceasta drumetie?

Pentru puterea exemplului. Pentru a obisnui membrii comunitatii cu constientizarea valorilor pe care le detinem si cu care ne putem mandri. Pentru a-i purta pe doritori prin niste locuri admirate doar in fotografiile pasionatilor.

Pentru ca Mocanita Hunedoara are viitor!

Este inadmisibil ca cei care dispun de capacitatea decizionala in acest judet sau la nivel national sa nu inteleaga valoarea unui astfel de proiect!

Domnilor, Mocanita  nu este o cheltuiala ireversibila ci este o investitie in dezvoltarea zonei prin turism de durata!

Peisajele desprinse parca din tablourile Alpilor elvetieni incanta ochiul turistului strain si nu numai, facandu-l sa aprecieze oferta si sa scoata cu darnicie banii din propriu-i buzunar. Bani care raman aici!

Sutele de mii de turisti care viziteaza anual Castelul Corvinilor ne obliga! Ne obliga sa plusam in atractivitatea ofertei cu care ii atragem si apoi ii intampinam! Adaugand in pachetul turistic si o plimbare cu trenul mic ii facem sa-si doreasca sa se intoarca si, mai mult, sa le spuna si altora ce au gasit aici! Ganditi-va ce avantaj am avea daca in timpul iernii am putea mentine acelasi numar ridicat de vizitatori care poposesc in Hunedoara in restul anului. Cat de apreciata ar fi o plimbare leganata de micile vagoane prin codrii albiti de neaua nepatata, incalzita de o tuica fiarta si imbelsugata cu niste rumene placinte padurenesti?..Cum suna? Apetisant, nu? Chiar si pentru noi, cei ai locului. 😉

Nu trebuie uitat ca punctul terminus al calatoriei ar fi Furnalul de la Govajdie  – un alt punct de atractie insuficient promovat. Ce spun eu promovat, atata timp cat este pur si simplu lasat in paragina!Furnal

Domnilor, Dumnezeu ne-a dat de toate, dar, vorba ceea, nu ne va baga si-n traista!

Si e pacat ca in loc sa ii starnim zambete de incantare pentru stradaniile cu care-I multumim, noi sa-L facem sa planga cu lacrimi amare vazand risipa de bunavointa pe care nu vrem sa o pretuim!

Tocmai de aceea, citind aceste randuri, mi-ar place sa ramaneti in minte cu o singura idee:

Salvati Mocanita Hunedoara!

Sursa foto: Rudolf Hanzelik

Sa multumim Statului! Ne ofera mai mult decat ne cere…


Stat

 

Ce-mi ofera mie statul roman..

 

Impecabilul stat roman, in distinsa lui marinimie, imi ofera mie – un umil cetatean – parte componenta a acestui popor, urmatoarele:

a)      Accesul liber la justitie. Pentru care trebuie sa platesc.

b)      Dreptul la ingrijire medicala. Nu mai e gratuit de mult.

c)      Sansa sa imi educ urmasii in sistemul national de invatamant preuniversitar. Asezonat cu (obligatoriile) meditatii si cotizatiile pentru diverse fonduri ale clasei sau taxe de “protocol” ante-examene.

d)     Posibilitatea utilizarii excelentei retele de autostrazi si drumuri nationale. Nu inainte de a ma asigura ca mi-am platit taxa de drum (bun).

e)      Asistenta neingradita a unor compartimente de control extrem de bine intentionate. Grija lor pentru bunul mers al afacerii mele este demonstrata de vizitarea punctului de lucru, inca din prima saptamana de activitate.

f)       Umbrela sigura a unui sistem legislativ infailibil, in care dreptatea invinge mereu, indiferent de conjunctura.

 

Exemple pentru fiecare caz in parte:

a)      Orice contestatie la o amenda contraventionala pe care o consider sanctiune abuziva trebuie depusa numai dupa plata unui timbru judiciar. De parca e vina mea ca politistului rutier nu i se pare destul de utilizabil autoturismul pe care il conduc sau nu am voie sa explic posibilitatea ca intr-adevar semnul care interzicea accesul pe acea sosea a fost furat de conationali taman inainte sa virez eu acolo.

b)      Fapt 100% real, petrecut la Clinica de Boli cardiovasculare din Timisoara : “draga pacientule, in principiu, interventia chirurgicala vitala care se impune in cazul dumneavoastra este gratuita. Face parte din cheltuielile suportate de CNAS, prin programul national de sanatate. Dar, pentru ca nu avem “ce ne trebuie” s-o realizam, nu se poate face. Asa ca veniti la clinica (mea) asta particulara – unde o sa se rezolve fara probleme. Va costa numai 3000 de euro!”

c)      Oricat de multa valva ar face cazurile mediatizate, viata preuniversitara in micile orase de provincie  isi continua nestingherita calea. “Doar nu vreti sa vina profii din comisie cu mancare de-acasa!..asa mai inchid si ei ochii si nu insista atat de mult..ca si ei is necajiti!..”

d)     Drumul national 76, portiune a E79 (atentie, drum european!!!), intre Brad si Oradea, se prezinta pur si simplu in conditii catastrofale, ca dupa un bombardament executat cu cea mai mare precizie. Sincer, ar trebui sa ne dea Statul bani ca sa il folosim, mai ales ca cea mai mare parte din ei i-am lasa in service-uri.

e)      In ziua in care am deschis o florarie in Hunedoara, am dat cu capul de pragul cel mai vizibil al atentiei de care te bucuri cand “esti al nimanui”. Dragele noastre institutii de monitorizare si control au avut deosebita grija sa ma asigure ca nu sunt singur pe lume si au facut tot posibilul sa imi viziteze afacerea inca de cand nici nu se uscase cerneala pe autorizatia de functionare. Si uite asa i-am avut oaspeti “binevoitori” pe cei de la Primarie, Garda Financiara, Protectia Muncii si ITM. Noroc ca au venit pe rand, pe toata durata primei saptamani, altfel nu mai aveam loc printre ghivece. Rezultatul? Amenda de 3000 de lei (contestata si anulata in instanta, ca nici eu nu sunt chiar atat de fraier!..), obtinerea numerelor de telefon ale contabililor agreati si a firmei care “ar fi bine” sa faca protectia muncii floraresei angajate, precum si avertismentul verbal “s-aveti grija, ca mai sunt si altii cu florarii!”.

f)       Ce sfat am primit cand m-am aratat nedumerit de egalitatea intre metrii cubi de apa consumati si cei considerati “pierdere”?

-“N-ai ce sa faci, nu te poti pune cu EI!!!”.

Desi ar fi insemnat ca la asemenea cifre intreg blocul sa pluteasca pe un lac artificial provocat de apa scursa din tevile subsolului…

 

Ce imi cere, in schimb, parintele – Stat?

 

In esenta, o nimica toata:

Decat niste taxe si impozite…

“Noroc” ca si-au dat seama ca e prea putin la asemenea oferta si au mai nascocit cateva noi biruri!

Nu???

Romanii si proverbele lor pesimiste. STOP! Hai sa le optimizam! :)


“La pomul laudat sa nu te duci cu sacul!”

“Capul plecat sabia nu-l taie”

“Un necaz nu vine niciodata singur!”

“Omului sarac nici boii nu-i trag”

sunt doar cateva din proverbele definitorii pentru poporul roman. Adaugand si tema existentiala a Mioritei – avem un tablou complet al mentalitatii cu care iesim in lume.

Nu cunosc folclorul altor popoare dar m-as mira sa vad ca ne poate egala cineva, cand constat cate scuze invocam si cate motive gasim pentru a ne explica eventualele esecuri din viata de zi cu zi.

stop negativism

Oare chiar nu putem sa carmim corabia nationala in directia opusa? De ce ar fi greu sa transformam zicatorile de mai sus in:

“Pomul laudat e mereu roditor, doar de-aia-i laudat de toti”

“Sabia nu indrazneste a iesi din teaca in fata omului semet”

“Orice necaz e compensat de avalansa de lucruri bune care il urmeaza!”

“Omul sarac e atat de motivat ca nici nu simte lipsa boilor!”

Parca altfel suna si imi par a fi niste pilde dupa care copiii nostri sa nu mai plece la lupta invinsi inca dinaintea primului foc.

Da?

„Lege” si „ordine” in Romania. Iunie 1990. Piata Universitatii


Lege si ordine

Motto: „Uitarea este binefacerea ce vrea să corupă istoria”. Paul Valery

Intr-o discutie relaxata purtata aseara cu prietena mea, am folosit expresia „castigam la Loz In Plic”. Brusc, am constientizat ca pentru noi aceasta expresie chiar insemna ceva, in timp ce pentru altii, aflati la varsta adolescentei, poate ridica doar semne de intrebare.

Facand o analogie, gandindu-ma la multii mei prieteni care acum sunt in fata alegerii drumului in viata si care absorb informatiile precum un burete preia lichidul, m-am simtit dator sa postez acest link:

http://inliniedreapta.net/insemnare/mineriadele-pe-intelesul-hipsterilor/

Nu am pretentia ca stiu ce e bine sau ce e rau, nu pot dicta directii de urmat, insa cunosc bine un proverb „Cine nu isi cunoaste adevarata istorie, risca sa o repete!”. Si cum, in bombardamentul informational care scoate in fata tinerilor si nu numai doar partile pe care cei interesati le doresc cunoscute, orice marturie demna de luat in seama este providentiala, va invit pe toti sa cititi articolul si  sa aruncati o privire asupra fotografiilor de acolo. Iar daca nu va displace ideea vizionarii unui material care nu contine femei goale, manele sau pseudo-eroi, va mai starnesc interesul cu un film cutremurator despre adevaratele evenimente petrecute la „mineriada” din 13-15 iunie 1990 si ceea ce s-a intamplat in Piata Universitatii.

Toate acestea – in articolul recomandat.

Si de considerati ca am reusit sa scot la lumina marturii pe care multi le doresc ingropate, ajutati-ma sa le facem cunoscute spre informarea tutor romanilor, indiferent de meridianele pe care isi croiesc destinul.

Multumesc.

P.S.: Dedic aceasta postare prietenului Szekely Alexandru – cel caruia la intrebarea „Alin, tu esti <<basist>>?” i-am raspuns simplu „Nu. Sunt anticomunist!”

Romanii nu mai cauta LIDERI, ci colaci de salvare…


Motto: „Cand n-ai ce pune-n farfurie,

Te doare fix in p**a unde arunci o hartie!”

Ultima perioada mi-a confirmat gandul din titlu, gand care imi incoltise in minte inca de prin toamna trecuta.

Cota disperarii a atins un nivel atat de inalt incat cei din jur nu isi mai atintesc planurile spre viitor ci isi ingusteaza orizonturile strict la ziua de maine. Deznadejdea musca adanc din constiinte iar gherila traiului zilnic ingroapa orice farama de ratiune.

Omul de rand nu isi mai permite sa analizeze proiecte sau sa asculte strategii. El intinde mana si inhata cat poate prinde, cu o privire animalica si cu reflexe de supravietuire indelung ascutite.

Valorile si perceptele morale sunt siluite de foame. Da, fratilor, in jurul nostru ghioraie mate!

Nu e cel mai sofisticat concert insa sunetele dizgratioase se intetesc si se impletesc intr-un cor al neputintei.

Conducatori, fie-va teama!

Dopurile indesate in urechile parfumate de elixiruri fine nu vor mai folosi mult iar asurzitorul cor al bocitoarelor va va supune timpanele incercarii finale..

Am zis.

In „mersul trenurilor” n-am incredere. In inundatiile din Romania, da!


Inundatii

Urmaresc cu interes inundatiile din ultimele zile produse in centrul continentului, mai ales ca fratele meu interactioneaza profesional cu zone aflate la nici 5 kilometri departare de unul dintre orasele aflate sub revarsarea apelor. Evident ca m-am panicat si am vrut sa ma asigur ca totul este sub control in Bavaria. Si tot la fel de evident am fost linistit de calmul lui, calm bazat pe traiul zilnic intr-o comunitate care gandeste profesionist viata in cele mai mici detalii. Nemtii nu doar ca nu sunt depasiti de situatie ci au pregatite solutii aplicabile imediat in cazul unor astfel de dezastre, chiar si atunci cand imprevizibilul ii pune in situatii aparent fara iesire.

Intorcandu-ma pe plaiurile mioritice constat ca parca a inceput si aici sa se mai schimbe cate ceva. Astfel, doamna ministru a mediului a convocat deja un comandament pentru situatii de urgenta, creand o echipa de specialisti care sa monitorizeze situatia din tarile vecine si sa dispuna masurile care se impun pentru evitarea unor inundatii devastatoare.

Sper doar ca aceasta prevedere organizatorica sa fie transpusa practic si in realitatea satelor de pe malurile (cel putin) Dunarii si sa nu ne trezim pentru a nu stiu cata oara “luati prin surprindere de furia apelor”.

Permiteti-mi sa fiu circumspect deocamdata, mai ales ca in minte imi vin doar exemple negative despre “rezolvarile” romanesti in astfel de cazuri. Ma gandesc mereu la inundatiile de pe Siret si la satele in care barbatii admirau din birtul local modul cum militarii construiau digurile care sa le protejeze lor – satenilor – casele amenintate (vezi foto). Sau cum, incredibil, dupa fiecare val de inundatii, oamenii isi reconstruiau casele exact in albia secundara a raului cu pricina, motivand ca nu isi muta gospodariile in deal ca sa nu fie nevoiti sa care apa pe o distanta prea mare 😉

Si astazi avem o realitate: toate apele umflate din vest isi vor uni fortele intr-o Dunare cu un debit distrugator, fluviu care, din toate cunostintele noastre in geografie si oricum am invarti problema, tot pe la noi prin tara isi va lepada surplusul in Marea Neagra. Nu putem spera ca maghiarii vor gasi solutia secreta prin care sa absoarba cu bureti gigantici toata apa care “da cu plus” asa cum nici rugaciunile celor mai PreaFericiti dintre noi nu vor face ca Dunarea sa curga de acum dinspre Delta spre izvoare…

“Drobul de sare” il vedem cu totii.

Si atunci?

Avem oare vreo scuza daca ne vom trezi din nou cu un sfert din tara sub apele “neasteptate”?

Eu zic ca NU!

Europa vazuta prin ochii unui roman cinstit


“Coana” Europa  sta stramb si judeca drept. Sau invers. Dar judeca. Si desi de cele mai multe ori are o atitudine proactiva, mai sunt si cazuri in care este “prinsa in ofsaid” si e nevoita sa reactioneze.

S-a hotarat acum reformarea acordului Schengen, luandu-se in calcul aprobarea, in functie de necesitati, a controlului la granitele din interiorul spatiului comun european. Adica, mai exact, permisiunea ca fiecare tara sa decida in baza suveranitatii statale daca solicita o astfel de verificare atunci cand i se patrunde pe teritoriu.

Ce inseamna asta pentru noi, romanii?

In primul rand, atata timp cat noi nu am fost inca admisi in acest spatiu, nu modifica prea mult din situatia actuala. Tot asa vom fi controlati la granita de vest si tot la fel de liberi vom circula prin Europa.

In al doilea rand, aceasta hotarare nu este discriminatorie la baza, neexistand o exprimare care sa ne indice pe noi ca fiind cei vizati. In contextul sporirii amenintarilor teroriste in statele occidentale, acum se vad nevoiti sa fie mai atenti cu asaltul cetatenilor extra-europeni, in special al arabilor, caucazienilor si celorlalte nationalitati fundamentaliste.

In aceste conditii, jelania maselor de concetateni care vad in reforma ce va intra in vigoare cel mai devreme in toamna lui 2014 drept un nou “sut in fundul romanilor” este netemeinica si nelalocul ei. Pentru ca, si va spun cu toata siguranta, nicio decizie nu este luata in detrimentul cetatenilor de buna-credinta. Niciun om care are constiinta impacata nu are motive de stres in astfel de cazuri. Romanii care aleg sa iasa din tara in scopuri turistice sau chiar pentru a-si gasi un loc de munca cinstita nu va fi afectat. Nimeni nu este atat de radical incat sa ne ingradeasca dreptul la libera circulatie. Avem aceleasi drepturi ca si pana acum, iar eventualele controale la care, din intamplare, am fi supusi prin sondaj, nu vor face altceva decat sa intareasca siguranta vietii tuturor si implicit a noastra.

Pana la urma, nici “oile negre” ale societatii nu pot fi deplansi. Ei au demonstrat mereu o capacitate incredibila de adaptare la rigorile legilor si vor gasi, din pacate pentru noi – restul, si in continuare modalitati de a-si relua indeletnicirile obisnuite  cu care au facut avere.

Asadar, hai sa mai si deschidem ochii, sa nu ne mai auto-victimizam mereu si sa intelegem ca in toata lumea un roman cinstit e pretuit la adevarata lui valoare!

Nu imi doresc Romania in granitele actuale!


Iar celor care se vor grabi sa imi sara in cap cu acuze nationaliste le dau un singur raspuns: sunt hotare strambe!

Indiferent ca e vorba de ardelenii sau banatenii care isi doresc ca istoricele lor provincii sa fie autonome, ori de patriotii convinsi carora ciuntirea Basarabiei, nordului Bucovinei si Cadrilaterului le-a smuls bucati de suflet, toti imi vor da dreptate.

Pentru ca sunt liber sa gandesc.