Hunedoara – comoara nefructificata. Nu copil vitreg al judetului!


Hunedoara

Numele judetului Hunedoara – vatra de istorie milenara, leagan al prunciei poporului roman – provine de la cel mai mare oras dintre cele care care ii compun existenta. Municipiul Hunedoara.

Vitregit de autoritatile vremii de statutul de resedinta a judetului, orasul de la poalele Castelului Corvinilor a dus mereu o lupta dezechilibrata pentru dezvoltare armonioasa, deseori aflandu-se in postura localitatii parca nedorite la masa decidentilor administrativi.

Nu imi propun ca articolul de fata sa se transforme intr-o revarsare furibunda a frustrarilor (multe indreptatite) nascute in randul hunedorenilor carora le pasa, ci vreau ca randurile mele sa constituie o baza pentru reanalizarea planului de forte in privinta redistribuirii fondurilor existente la nivel judetean. Mai mult, dincolo de fonduri, imi doresc ca alesii judetului sa dea dovada in primul rand de implicare si interes in comunitatea de pe malurile Cernei. Pentru ca si alocarile bugetare directionate spre Hunedoara, atatea cate au fost, au stat la baza unor investitii finalizate deseori la limita superioara a tolerantei fata de esec. Astfel, mult trambitatele proiecte care au vrut sa arate ca si Hunedoara conteaza se dovedesc facute fara o monitorizare atenta a activitatii care sa conduca la un rezultat final de aplaudat. Ca exemple de proiecte finantate din banii Consiliului Judetean si terminate dezolant sunt drumul judetean Santuhalm-Hunedoara, terenul 2 din Complexul Michael Klein sau Casa de Cultura a Municipiului Hunedoara. Fiecare dintre ele a demarat cu intentii laudabile insa a derapat pe parcursul proiectarii, executarii sau intretinerii, cazul ultimei institutii la a carei reamenajare s-a lucrat timp de 6 ani fara o finalitate apreciabila fiind de notorietate.

Nu vreau sa ma leg de inechitatea finantarii de la bugetele locale ale institutiilor de cultura sau sanatate din Deva fata de cele din Hunedoara, desi fondurile lor, fiind vorba de organisme judetene provin de cele mai multe ori din sursele tuturor locuitorilor din judet. Sa spunem ca trecem cu vederea aceste aspecte chiar daca putini hunedoreni apeleaza la serviciile Spitalului Judetean, alegand asistenta sanitara oferita la Hunedoara.

Putin imi pasa de razboaiele murdare duse intre candidati in alegerile ultimelor decenii, sau de aliantele nascute in tainice intalniri. Dar nu ma multumesc impacat cu motivatia “Hunedoara a avut mereu culoare politica opusa celor de la centru!”.

Culoarea mea politica? Alb-albastra!

Nu rosie, nu portocalie, nici galben-albastra sau verde fosforescent. Crezul meu e legat doar de bunastarea proprie impletatita fara tagada cu cea a comunitatii in care traiesc. Ma intereseaza Hunedoara si binele ei!

Iar acest interes ma roade si imi da imboldul de a adresa celor din conducerea Consiliului Judetean solicitarea de a-si indrepta atentia si deschiderea logistico-financiara spre orasul care da cu mandrie si onoare numele intregului judet. Hunedoara!

E nevoie de implementarea unor proiecte care sa vizeze relansarea economica a zonei, de strategii clare si unitare, in care sa se tina cont de factorii care conteaza in ecuatia succesului. Infrastructura trebuie gandita ca un suport al celorlalte ramuri si nu ca o piedica pusa in calea eventualilor investitori, iar lucrarile edilitare de interes comunitar se doresc realizate cu maxima implicare din partea distinsilor alesi.

Altfel, sa nu fie privite cu mirare huiduielile de tipul celor cu care a fost intampinat aseara domnul presedinte Molot in timpul cuvantarii tinute hunedorenilor adunati sa celebreze Ziua Nationala a Romaniei. Pentru ca libertatea informatiei face ca realitatea sa ajunga mult mai usor la urechile norodului, iar acesta sa taxeze cu promptitudine orice situatie din care se simte neglijat!

Nu doar din mandrie locala, ci din necesitatea unui trai la standarde moderne, ca afara!

Dan Bera – administrator – piatra la temelia dezvoltarii durabile a turismului bazat pe Castelul Corvinilor


Cooptarea lui Dan Bera in functia de administrator al Castelului Corvinilor survine ca un act de normalitate, de inscriere a strategiei municipalitatii pe o traiectorie definita de viziune si modernism.

Sunt arhicunoscute eforturile hunedoreanului de promovare a valorilor si simbolurilor orasului nostru si a zonei milenare cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat. Campaniile de salvare a caii ferate inguste, a Castelului, Muzeului Fierului sau a echipei Corvinul nu doar ca au tras semnale de alarma asupra importantei acestor brand-uri ci s-au concretizat prin actiuni de conservare si valorificare ce nu au permis degradarea ori disparitia lor definitiva.

Girul deciziei este dat de votul celor peste 800 de hunedoreni care la alegerile locale din 2012 si-au exprimat dorinta de a-l avea pe Dan printre decidentii urbei. Implicarea lui continua in societatea civila, ulterior si in pofida neasteptatului esec electoral, a demonstrat chiar si celor mai inversunati contestatari ca activitatile sale sunt nascute din iubirea pentru comunitatea noastra si nu pot fi franate de piedici neprevazute. Poate tocmai pentru ca in profilul lui regasim ceva din spiritul marelui Iancu – al carui duh vegheaza nevazut asupra Hunedoarei noastre.

E foarte important ca lumea sa inteleaga corect aceasta mutare: Dan nu este Director General, adica cel care dispune de tot ceea ce misca in cadrul monumentului. El nu are atributiuni de conducere si de decizie nemijlocita, ci pur si simplu se ocupa de bunul mers al activitatii Castelului, punandu-si mintea la contributie pentru eficientizarea proceselor si pentru dezvoltarea viziunii privitoare la aspect, functionalitate si promovare turistica.

Care este riscul ca decizia sa fie gresit perceputa? Materializarea ideii “Dan se ocupa de Castel, e treaba lui ca toata lumea sa fie multumita!” in timp ce realitatea sta cu totul altfel.

Ce pot afirma este ca noul post nu il va schimba pe Dan si nu va avea rolul unei botnite puse cu scopul de a-i inchide gura in fata aspectelor negative demne de semnalat si combatut in Hunedoara.

Mai ales ca e bine de stiut ca nici macar financiar nu s-a “pricopsit” de cand cu functia de castelan-sef, noul venit net aliniindu-se castigurilor salariale mizere din sectorul bugetar, adica situandu-se la nivelul mediu al unei functionare dintr-un birou de relatii cu cetatenii. Pentru ca nu e director!

In final, dar nu in cele din urma, o constatare (a) si un amanunt picant(b):

(a)    primarul Viorel Arion demonstreaza ca este un tip inteligent care are capacitatea de a-si alege colaboratorii cu potential de sprijin pentru dezvoltarea localitatii. Important este sa si decida in acest sens!

(b)   pana sa inceapa discutiile legate de aceasta numire, habar nu am avut ca (,) Castelul Corvinilor avea in acte un administrator!! Da, el exista de multa vreme! Total altul decat Directorul mediatizat public…ce realizari a avut el, va las pe voi sa le enumerati.

Si ca sa inchei vestea intr-o nota mobilizatoare, folosesc un citat al noului administrator – cuvinte care pentru Dan Bera  s-au transformat in crez:

La Hunedoara vii turist si pleci prieten!

Dan Bera - castel

Atragerea fondurilor europene – o sansa la indemana pentru dezvoltarea Hunedoarei


Am primit cu o deosebita satisfactie vestea ca pe parcursul lunii august la Castelul Corvinilor din Hunedoara au fost inregistrati peste 42.000 vizitatori. Da, ati citit corect: patruzecisidoua de mii de turisti (incluzand pensionari, studenti si elevi) au platit un bilet pentru a vizita monumentul cu care noi, hunedorenii, ne mandrim.

S-a dovedit ca sondajul desfasurat de voluntarii asociatiei D.A.O. Hunedoara in aceeasi luna a anului trecut si initiat de inspiratul Arpad Kovacs a avut rezultatul scontat. Din el, si nu numai, s-au tras invataminte necesare (vezi Sinteza Studiu de Impact C.C. 2012).

Dar…

Aceasta realizare obliga!

Si cand spun “obliga” o fac cat se poate de serios. Este nevoie de amplificarea energiilor generatoare de progres in turismul hunedorean. Valoarea remarcabila a castelului trebuie plusata de un plan de anvergura care sa aiba efectul bulgarelui de zapada in acest domeniu.

Nu trebuie sa uitam nici o clipa ca noi, ca oras, suntem intr-o competitie continua cu alte doua localitati destul de apropiate din punct de vedere al distantei si al numarului de locuitori. Ma refer la Deva si Alba Iulia, avantajate si de statutul de resedinta judeteana dar si de pozitionarea mai buna pe coridoarele de infrastructura. Iar “lupta” se desfasoara pentru atragerea in egala masura a investitorilor si turistilor care si-ar aduce contributia financiara la bugetele administratiilor locale.

Nu mai avem timp. Nu mai avem voie sa fim pasivi!

Comparatie

Iata ca Deva, cu o cetate intr-o “eterna” restaurare, lupta din rasputeri sa gaseasca parghiile si instrumentele financiare necesare unei dezvoltari a zonei de atractivitate turistica. Surprind placut ideile cu care conducerea orasului vine in aceasta directie, sunt admirabile realizarile culturale din ultima perioada.

Alba Iulia? Cea mai buna dovada ca daca iti pui mintea la contributie vei reusi cu siguranta sa iti cristalizezi si cizelezi o oferta imbatabila. Multi isi amintesc poate aspectul zonei vechii cetati din mijlocul localitatii. Era doar un motiv de mandrie locala bazata pe o traditie istorica draga celor care simt romaneste. Pana cand edilii orasului au decis ca e cazul sa treaca la un nivel superior. Si, avand in fata ochilor mintii obiectivul pe care si l-au propus, au reusit sa acceseze fonduri europene vitale pentru realizarea planului lor. Au stiut sa caute, sa caute, sa caute si sa descopere injectia de capital care poate schimba extraordinar fata unei zone. Ce a iesit? Va invit sa aflati pe propria piele. Garantez ca imi veti multumi. Cetatea de la Alba Iulia (inca in reconstructie in anumite zone), finantata in mare masura cu ajutorului unui grant oferit de Norvegia, Islanda si Liechtenstein, a devenit un obiectiv turistic de neratat, inteligent gandit si in care atractiile medievale, zona pietonala, cafenelele, restaurantele, terasele si locurile de cazare se impletesc armonios, oferind turistului motive sa zaboveasca ceasuri bune sau chiar mai mult de o zi in ospitalierul décor incarcat de istorie. Ce surprinde placut? Disciplina! Pusa in scena maiestuos de parada Garzii cetatii, disciplina se regaseste in orice coltisor, de la stilul detaliilor arhitecturale si al pavimentului de buna calitate pana la nivelul vanzatorilor de suveniruri care iti ofera farame din viata milenara a locului.

Hunedoara.

Se pare ca e, intr-adevar, greu. Dar NU imposibil!

Si atunci?

Noi ce mai asteptam?

Uniunea Europeana da bani oriunde vede un proiect capabil sa ii sporeasca propriul patrimoniu cultural si turistic.

Ii cerem si noi?

Scriem niste proiecte atat de apreciabile incat sa primim pe langa bani si laude sincere pentru aportul nostru la dezvoltarea umanitatii acestui continent?

Mai scurt: ne punem pe treaba in aceasta directie, definind o strategie invingatoare?

Nu mai avem timp. Nu mai avem voie sa fim pasivi!

Slava Domnului, argumente avem destule!

Tragi-comedie hunedoreana. Voi ce intelegeti din asta???


Nu mai inteleg nimic. Posibil ca sunt eu prea limitat din punct de vedere al intelectului. Insa ceea ce se intampla in Hunedoara este demn de filmele cu prosti.

De ce spun asa de hotarat asta? Pai, hai, sa vedem!

Conform stirii publicate aici, urmeaza ca de la mijlocul acestei luni sa beneficiem de prezenta in oras a relocatului Targ auto de la Balata. Unde se va desfasura?? Taman in Parcul Industrial! Si nu va veni singur ci va fi insotit de bazarul de vechituri care era tinut de obicei sambata in spatiul fostului Patinoar.

Ce suprafata va ocupa aceasta combinatie de mijloace second-hand? PATRU HECTARE!!! Adica alta neconcordanta (sa n-o numesc minciuna): pe site-ul oficial al Parcului Industrial este postata la loc de cinste urmatoarea informatie, regasita si acum o luna:

Suprafata totala: 20,23 ha

Suprafata ocupata: 18,2 ha

Adica ori era mai putin ocupat pana acum ori cineva habar nu are pe ce lume traieste…

In alta ordine de idei, conform aceluiasi site, proprietar al Parcului Industrial este Consiliul Local Hunedoara. Exact institutia care a decis infiintarea de putin timp a Targului Auto din curtea fostei Scoli Generale nr. 1! Mai limpede, CL Hunedoara isi ucide propria nascocire, inca din fasa! Ca tot vorbeam nu demult de (lipsa de) viziune

Dar asta ar fi cea mai mica problema.

Ce e deranjant este ca in loc sa atragem investitori care sa creeze pentru hunedoreni locuri de munca (!!!!!!), noi concesionam suprafetele detinute, pe 49 de ani, vanzatorilor de vechituri de orice fel! E normal?? Daca luna viitoare ne trezim ca vine un potent investitor interesat sa deschida o fabrica de „ceva” si are nevoie sa concesioneze o suprafata din teren, ce facem? Il trimitem „la plimbare” din cauza ca la noi gubelele auto sunt prioritare?? Prin definitie un parc industrial presupune asezaminte industriale si nu comerciale, domnilor!!! Adica locuri in care populatia activa sa presteze servicii contra salarizare, da?

Despre ce vorbim aici?…

Castelul Corvinilor din Hunedoara – fata in fata cu viitorul. Drumul de la idee la realizare trece prin planificare!


Pentru a-ti atinge obiectivele este necesar, in primul rand, sa ti le cunosti.

La fel, ca sa ajungi la destinatia dorita este imperios necesar sa iti gandesti din start directia si sa iti calculezi pasii, altfel existand probabilitatea sa te trezesti ajuns in cu totul alt loc decat cel propus initial.

Am recurs la aceasta introducere pentru a deschide un subiect extrem de vulnerabil in democratia heirupista pe care o traversam cu totii in ultimii 23 de ani. Si anume lipsa de viziune.

Ce este viziunea asta, termen cu care suntem bombardati zilnic in tot felul de prezentari de idei, mai mult sau mai putin interesante? Conform unui dictionar explicativ, inseamna 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul văzului. 2) Proprietate de a vedea în minte; reprezentare. 3) Mod de a înțelege și interpreta lucrurile; concepție. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale, ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; vedenie; fantasmă. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision.

M-as opri acum asupra celor de-a doua si a treia definitii ale cuvantului vizat si le-as discuta din perspectiva factorilor de decizie dintr-o comunitate.

In momentul in care concepi un plan de dezvoltare durabila, de eficientizare si punere in valoare a zonei pe care o gestionezi, trebuie sa analizezi efectele deciziilor si modificarilor planuite pentru o perioada lunga de timp. E de dorit ca planul general sa fie compus din piese mai mici de puzzle – TOATE INTERCONECTATE si INTERFUNCTIONABILE INTRE ELE! Stim cu totii ca treptele disparate nu genereaza o scara, asa cum nici trecerile de pietoni trasate intre un trotuar si un loc de parcare nu constituie un loc normal de traversare a bulevardului (amintindu-mi sesizarea excelenta facuta in primavara anului trecut de prietenul Marian Lucian).

De aceea, imi doresc din tot sufletul ca “mintile luminate” din Primaria Hunedoarei sa aiba in vedere un plan inteligent, complex si cu potential maxim de implementare in cazul Castelului Corvinilor si a zonei limitrofe acestui monument reprezentativ. Cand se schiteaza proiectul de urbanism trebuie din prima clipa gandite solutiile pentru dezvoltarea turismului in conditiile asigurarii tuturor elementelor de normalitate moderna. Si ma refer la infrastructura rutiera (drumul din zona portii de acces in curtea exterioara a Castelului este clar subdimensionat fata de traficul si caracteristicile tehnice ale autovehiculelor, in special autocarelor, care transporta turistii), la facilitatile necesare (parcare amenajata si pazita, chiar daca e cu plata; toalete din care sa nu iesi in fuga, regretand ca ai intrat; punct de alimentatie publica cu preturi care sa nu sfideze bunul simt; sursa de apa potabila etc.). Este vitala studierea retelei edilitare de gaz, canalizare si apa, pentru a asigura existenta unui stadiu tehnic optim si a nu exista apoi necesitatea spargerii intregii zone pentru defectiunile aparute.

Mai mult, aceasta planificare vizionara trebuie sa fie aplicata intregului Centru Vechi si a zonei care leaga orasul de Tinutul Padurenilor. Solutiile exista dar situatia trebuie sa fie analizata din toate punctele de vedere. Ganditi-va ca se va finaliza asfaltarea drumului dintre judetele Caras Severin si Hunedoara prin mijlocul acestei zone. Desi nu este mai scurta, noua cale de legatura va fi poate preferata de utilizatorii traficului greu, in special a camioanelor care aduc marmura de Ruschita la Simeria. Oricat s-ar restaura cladirile istorice din Centrul Vechi, trepidatiile produse de transportatori vor afecta structura acestora.

Mai departe, scheletele dizgratioase ale fostelor hale industriale zgarie pana si cea mai dezinteresata retina. Refunctionalizarea fostei platforme a combinatului siderurgic este absolut prioritara dar, repet, nu trebuie sa intre in confict cu ceea ce se “deseneaza” in zona cu potential turistic.

Altfel ne vom trezi cu un mozaic ilogic de industrie, turism, zona recreationala si dezvoltare imobiliara – costisitor si fara utilitate practica.

De aceea, incheind, a propos de costisitor, sa nu uitam niciodata ca, mai mult decat bani, viata costa ani !!!