Complicele mortii. Am dreptul sa ma revolt???


pericol-de-moarte

 

Am fost bulversat aseara de o veste care m-a intristat profund.

Valer, primitoarea noastra gazda de la Lunca Cernii, un om de o ospitalitate ridicata la grad de crez, a trecut in nefiinta, surprinzator, in urma unui atac de cord.

Trecand peste afectiunile netratate la timp, revoltator este aspectul ingrijirii medicale la sat, mai ales in zonele aflate la o distanta considerabila de asezarile urbane. Sistemul actual, practic, condamna la moarte o victima care, in conditii normale, ar mai avea o potentiala sansa de supravietuire.

Si cum sa fie altfel cand, ambulanta solicitata pentru un infarct miocardic suferit de un cetatean din Lunca Cernii de Sus, ajunge la cel afectat dupa mai bine de o ora? Oricat de rapid s-ar mobiliza cei din jur, fara suport medical specializat si fara un tratament vital imediat, inima nu rezista!!!

Nu acuz nici personalul medical, nici starea drumului (asfaltat aproape integral!). Nu ei sunt factorii determinanti in acest caz. Indiferent daca e de ultima generatie, o ambulanta nu poate parcurge mai repede aceasta distanta de aproximativ 50 de kilometri, mare parte pe serpentinele abrupte ale Tinutului Padurenilor.

Problema este la incoerenta si impractibilitatea sistemului sanitar din tara noastra, unul in care (aproape) TOATE dispensarele comunale au fost desfiintate si in care reactia medicala la nevoie este oferita de unica “moasa” din sat. Gospodarii edili ai acestor localitati ar trebui sa ridice aceasta problema, iar autoritatile din ministerele de resort ar trebui sa inteleaga ca daca o tinem tot asa exista riscul major ca tragediile sa continue netulburate de nici macar o masca de oxigen aflata in calea mortii!

Si, fara a cobi, pun pariu ca cei in masura sa gaseasca solutii vor reactiona si vor prioritiza acest aspect exact cand vor fi pusi ei insisi in aceasta situatie si cand vor fi nevoiti sa priveasca agonizant secundarul ceasului in asteptarea “Salvarii” chemate pentru cineva drag!

Dar, si in acel caz, mai mult ca sigur, va fi tardiv!

Si e pacat!

P.S.: Dumnezeu sa te ierte, scump prieten, si sa iti ofere macar dupa moarte linistea sufleteasca pe care nu intotdeauna ai gasit-o pe acest Pamant!

Vei ramane mereu in amintirea noastra!

Sa iti fie tarana usoara!

Anunțuri

Castelul Corvinilor din Hunedoara – fata in fata cu viitorul. Drumul de la idee la realizare trece prin planificare!


Pentru a-ti atinge obiectivele este necesar, in primul rand, sa ti le cunosti.

La fel, ca sa ajungi la destinatia dorita este imperios necesar sa iti gandesti din start directia si sa iti calculezi pasii, altfel existand probabilitatea sa te trezesti ajuns in cu totul alt loc decat cel propus initial.

Am recurs la aceasta introducere pentru a deschide un subiect extrem de vulnerabil in democratia heirupista pe care o traversam cu totii in ultimii 23 de ani. Si anume lipsa de viziune.

Ce este viziunea asta, termen cu care suntem bombardati zilnic in tot felul de prezentari de idei, mai mult sau mai putin interesante? Conform unui dictionar explicativ, inseamna 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul văzului. 2) Proprietate de a vedea în minte; reprezentare. 3) Mod de a înțelege și interpreta lucrurile; concepție. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale, ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; vedenie; fantasmă. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision.

M-as opri acum asupra celor de-a doua si a treia definitii ale cuvantului vizat si le-as discuta din perspectiva factorilor de decizie dintr-o comunitate.

In momentul in care concepi un plan de dezvoltare durabila, de eficientizare si punere in valoare a zonei pe care o gestionezi, trebuie sa analizezi efectele deciziilor si modificarilor planuite pentru o perioada lunga de timp. E de dorit ca planul general sa fie compus din piese mai mici de puzzle – TOATE INTERCONECTATE si INTERFUNCTIONABILE INTRE ELE! Stim cu totii ca treptele disparate nu genereaza o scara, asa cum nici trecerile de pietoni trasate intre un trotuar si un loc de parcare nu constituie un loc normal de traversare a bulevardului (amintindu-mi sesizarea excelenta facuta in primavara anului trecut de prietenul Marian Lucian).

De aceea, imi doresc din tot sufletul ca “mintile luminate” din Primaria Hunedoarei sa aiba in vedere un plan inteligent, complex si cu potential maxim de implementare in cazul Castelului Corvinilor si a zonei limitrofe acestui monument reprezentativ. Cand se schiteaza proiectul de urbanism trebuie din prima clipa gandite solutiile pentru dezvoltarea turismului in conditiile asigurarii tuturor elementelor de normalitate moderna. Si ma refer la infrastructura rutiera (drumul din zona portii de acces in curtea exterioara a Castelului este clar subdimensionat fata de traficul si caracteristicile tehnice ale autovehiculelor, in special autocarelor, care transporta turistii), la facilitatile necesare (parcare amenajata si pazita, chiar daca e cu plata; toalete din care sa nu iesi in fuga, regretand ca ai intrat; punct de alimentatie publica cu preturi care sa nu sfideze bunul simt; sursa de apa potabila etc.). Este vitala studierea retelei edilitare de gaz, canalizare si apa, pentru a asigura existenta unui stadiu tehnic optim si a nu exista apoi necesitatea spargerii intregii zone pentru defectiunile aparute.

Mai mult, aceasta planificare vizionara trebuie sa fie aplicata intregului Centru Vechi si a zonei care leaga orasul de Tinutul Padurenilor. Solutiile exista dar situatia trebuie sa fie analizata din toate punctele de vedere. Ganditi-va ca se va finaliza asfaltarea drumului dintre judetele Caras Severin si Hunedoara prin mijlocul acestei zone. Desi nu este mai scurta, noua cale de legatura va fi poate preferata de utilizatorii traficului greu, in special a camioanelor care aduc marmura de Ruschita la Simeria. Oricat s-ar restaura cladirile istorice din Centrul Vechi, trepidatiile produse de transportatori vor afecta structura acestora.

Mai departe, scheletele dizgratioase ale fostelor hale industriale zgarie pana si cea mai dezinteresata retina. Refunctionalizarea fostei platforme a combinatului siderurgic este absolut prioritara dar, repet, nu trebuie sa intre in confict cu ceea ce se “deseneaza” in zona cu potential turistic.

Altfel ne vom trezi cu un mozaic ilogic de industrie, turism, zona recreationala si dezvoltare imobiliara – costisitor si fara utilitate practica.

De aceea, incheind, a propos de costisitor, sa nu uitam niciodata ca, mai mult decat bani, viata costa ani !!!

Secarea lacului Cincis – considerente tehnice sau interese economice?


Cincis

Inca de la construirea barajului de la Cincis, de pe raul Cerna, lacul rezultat s-a transformat intr-un punct de atractie turistica nu doar pentru cei din zona. Vizitatorii, romani sau straini, s-au aratat extrem de incantati de acest obiectiv turistic – loc care combina relaxarea oferita de activitatile nautice si piscicole cu linistea specifica Tinutului Padurenilor.

Si in zilele noastre Lacul Cincis se constituie intr-o oaza de deconectare din stresul vietii cotidiene, locatie preferata a sutelor de hunedoreni care aleg sa isi petreaca weekendurile pe malul apei, la iarba verde. Inevitabil, in jurul lacului s-a dezvoltat o retea de unitati de turism cochete si rezonabile ca pret, accesibile chiar si celor cu posibilitati financiare mai reduse.

Dar, pentru toti acestia – localnici, turisti sau proprietari ai pensiunilor si campingurilor din zona, sosirea noului sezon estival s-a transformat intr-un cosmar: lacul a intrat intr-o ampla operatiune de secare controlata care are ca durata cel putin perioada ramasa pana la sfarsitul anului. Motivul declarat oficial este de ordin tehnic si anume reparatiile unei vane componente a sistemului de captare, lucrare imposibil (!?) de realizat in alt interval al anului. Rezultatele sunt vizibile si compromit aproape total planurile celor care s-au gandit ca in loc de concedii in alte locuri ar fi mai convenabil un sejur “pe baraj”. Sa nu mai vorbim de fauna piscicola amenintata serios de reducerea nivelului apei din lac si de dezechilibrele produse unui ecosistem care abia ce reusise sa se acomodeze cu transformarile regiunii.

Nu ar fi un capat de tara, pana la urma siguranta cetatenilor din localitatile aflate in aval de baraj primeaza, insa apar semnele de intrebare ale celor care “leaga” aceasta operatiune de amploare de darea in folosinta pe raul Cerna a unei microhidrocentrale care, ghici ce?, se infrupta taman cu surplusul de apa care curge acum mai mult ca niciodata intre malurile amintite. Iar cand ne gandim cu totii ca amortizarea investitiei intr-o astfel de constructie hidrotehnica se face , ca timp, exact in functie de debitul cursului de apa care o deserveste, mai ca ne vine si noua sa repetam intrebarile curiosilor.

UPDATE 23.03.2014: Asa arata acum lacul in „coada” lui, in zona bisericii alteori inconjurata de ape….

Biserica

Foto: Adrian Costina

Foto articol: Rudolf Hanzelik