Cand pleci in vizita ca demnitar nu te imbraci ca un sofer de basculanta. Parerea mea!


 

Incercand sa se gaseasca explicatii pentru cea mai recenta (bine, banuiesc ca nu a mai “reusit” alta in timp ce scriu acest articol) gafa a Premierului Romaniei, administratia complexului dacic de la Sarmizegetusa a afirmat ca e normal sa i se permita accesul prim-ministrului atunci cand vine intr-o vizita din care vor decurge beneficii pentru intreaga comunitate. Au perfecta dreptate, mai ales ca au mentionat ca vizita fusese programata din timp!

Ok.

Adica in Muntii Orastiei a descalecat Prim-ministrul Romaniei, Domnul Victor-Viorel Ponta, nu un turist venit sa ii arate fiului drag locul unde s-a nascut Patria. Ca daca era doar un turist oarecare era sfatuit sa revina prin primavara, ca iarna e inchis.

Si daca monsieur Viorel a venit in calitate oficiala, ala a fost model de tinuta vestimentara??? Pun ramasag ca domnul de langa el a fost putin jenat de propria-i eleganta dar n-avea ce sa mai repare..Poate daca faceau schimb de echipament, ca fotbalistii…

Ponta sofer

Nu ma leg niciodata de modul in care se imbraca un demnitar in timpul liber, e treaba lui (si e si comod) daca merge dupa paine in slapi si pijamale. Bine, daca merge…Sau daca in concediu prefera niste tricouri naspa si bermude cu palmieri. Desi, daca se respecta, are grija oriunde s-ar afla ce piese extrage din sifonier.

Insa cand vorbim de prezenta din postura functiei detinute, ar trebui sa avem pretentii, nu? Da-o naibii…

Cum ati reactiona daca l-ati vedea pe Putin (Obama, Berlusconi, etc) vorbind conducerii santierului JO de la Soci imbracat in trening? Sau intr-o geaca de genul Dragonul Rosu varianta “ia-o ieftin, ca e ultima”?

Acesti domni care detin functii inalte ar trebui in primul rand sa constientizeze ca pusi acolo ne reprezinta pe toti. Macar ca imagine daca altfel nu se descurca…

P.S.: Sesizasem tendintele dupa care se imbraca domnul Ponta in teritoriu inca de la “celebra” vizita la Ghita de la Jina,Ponta Jina insa acolo chiar fusese o intalnire amicala, neoficiala, fara perspectiva unor beneficii ulterioare pentru mioarele din zona. N-am zis nimic.

 

Dar acum n-am mai rezistat.

 

 

***

Sursa foto: ro.yahoo.com

Anunțuri

Ce imagine iti aminteste de Hunedoara?


Hunedoara

 

Unii au spus ca „Esti hunedorean daca…„. Eu l-am numit un pamflet ratat.

Dar m-am gandit si la partile pozitive.

Prima, aici.

Care credeti ca este locul care nu te lasa sa uiti ca esti hunedorean?

 

Puteti opta pentru mai multe variante de raspuns! 🙂

 

Pentru ca 4×4


Invitat de frumosii mei prieteni la o cura de aer montan binevenita dupa un Revelion excesiv de satios, am ales sa merg si eu la Straja.

Da, chiar pe 1 ianuarie..si chiar dupa un somn de doar 3 ore jumate..

Va imaginati cred cat de fresh  eram, nu?

Cu capul cat o banita si cu ochii impaienjeniti, am pornit la drum. Ca pasager, normal. Nu eram in stare sa imi rostesc CNP-ul fara buletin, d-apai sa mai si conduc.

Ok, recunosc: nu imi place muntele! Prefer marea. Nu sunt pasionat de ski, snowboarding sau alte sporturi de gen, singura distractie la care m-as baga fiind “trasul pe cur” pe o plasa de-un leu. Tocmai de aceea nu detin haine perfect adecvate unei astfel de destinatii, dar nici nu imi bat capul cu asta, asa cum nici nu ma umplu de penibil cand ajung in zona alpina.

telecabina

Evident ca nu intru in perimetrul partiilor, limitandu-ma la a privi de pe margine si eventual la a-mi pregati pozitia pentru niste poze prelucrate. 😛

ski

Poate si din cauza lipsei apetitului pentru statiunile de resort, am tendinta sa amplific aspectele naspa pe care le remarc in rarele vizite. Cerandu-mi iertare pentru subiectivism, va spun ce am vazut eu la Straja:

Tiganie maxima…cabane plantate fara nici o elementara logica sau vreun plan prealabil schitat…inevitabila pitipoanca in colanti luciosi si geaca roz cu blanita aplicata, faptura care se plangea, degerata, ca e prea alunecoasa zapada..soferi cu tupeu de 4×4 care ar vrea sa urce pana in varful varfurilor doar pentru a nu-si uda pantofii, slalomand printre turistii inghesuiti pe o sosea mult ingustata de masinile lasate alandala.

Nu! Nu sunt clisee. Asta este tabloul vazut prin ochii mei mijiti.

Si desi am intalnit acolo si oameni supercivilizati – familii cu copilasi pe sanie, sau grupuri de schiori incantati si aflati in elementul lor – si cunosc o groaza de prieteni care iubesc muntele, stau si ma intreb: oare aerul inaltimilor predispune la troglodism, cocalarism si pitiponceala? Nu de alta insa stirile urmarite ieri mi-au intarit curiozitatea. Si cum sa nu fie asa cand auzi ca un autoturism a ramas blocat dupa ce a derapat pe partie la Arieseni sau ca sapte turisti dintre care doi copii au fost nevoiti sa cheme echipajele specializate pentru ca se inzapezisera pe Transalpina (drum inchis circulatiei in aceasta perioada!). Iar explicatia unuia dintre soferii din ultimul caz face chiar toti banii: “am vazut si alte urme de masini, tot SUV-uri ca si al meu, dar cred ca noi n-am mai trecut din cauza cauciucurilor de vara…”

Asa ca…imi mentin nedumerirea!

P.S.: Sa fie si asta unul dintre motivele pentru care din ce in ce mai multi cunoscuti, nu neaparat exclusivisti, prefera statiunile din afara tarii, fie ele situate in Austria, Slovenia, Italia, Germania sau chiar Serbia?

Salvarea turismului romanesc vine de la capatul lumii!..


Doamna ministru delegat pentru IMM si Turism, Maria Grapini, s-a hotarat ca e cazul sa isi incununeze cele 11 luni de mandat prodigios printr-o vizita incarcata de exotism intr-o tara din care ne vor asalta de-acum incolo turistii. Si anume Malaysia.

Malaysia

Este perfect convinsa ca extrem de bogatii locuitori ai tarii asiatice celebre pentru plajele ei tropicale vor fi coplesiti de oferta pe care dumneaei o va scoate pe masa din mapa-i de succes si vor face coada la agentiile de profil pentru a se inscrie in programele de turism cultural si balnear promovate de noi.

Sincer, despre acest stat stiam foarte putine lucruri pana sa citesc stirea. Acum m-am lamurit. O fi el PIB-ul lor mai mare cu aproximativ 50% decat al nostru (12700 $ fata de 8862$, conform Wikipedia) insa asta nu cred ca inseamna ca ii scot banii din casa si ca sunt dispusi sa dea intre 800 si 4200 euro pe biletul de avion ca sa vina taman la Baile Olanesti sau la Amara. Cat despre oferta culturala concreta in conditiile infrastructurii de vis din tara noastra nu mai zic nimic.

Cum interpretez eu vizita asta?

Hai sa nu fiu rautacios si sa o consider drept excursie pe banii statului ci ma limitez la a o incadra in categoria investitie fara profit.

Oare gresesc?

Stop autostop?


Continui sa fiu surprins de ideile celor care carmuiesc vremelnic Romania. Cea mai recenta gaselnita este cea privind reglementarea autostopismului. Banuiesc ca decizia s-a vrut una salutara, prin care sa fie eliminata concurenta neloiala a asa-zisilor „pirati” facuta transportatorilor autorizati.

Autostop

Insa ce a rezultat dupa storcirea mintilor odihnite ale conducatorilor a bulversat pe toata lumea. Inclusiv cei din fruntea Politiei Rutiere s-au minunat si au declarat ca e grele, dom’le..

Mie, personal, mi se pare o idiotenie amendarea celor care practica unul dintre sporturile nationale – „ia-ma, nene!”. Toata viata mea am luat autostopisti gratis..pentru ca si eu, la randul meu, m-am bucurat cand m-au luat altii de pe marginea drumului….Cum pot sa imi interzica un gest care ma priveste doar pe mine si pe omul care vrea sa ajunga acasa? E ca si cum as lua amenda ca gazduiesc 2-3 zile un boschetar in toiul iernii, sa nu moara de frig din cauza ca n-are bani de pensiune…

Si, daca tot a venit vorba, mi-am amintit o faza tare:

Acum vreo 2 ani, intr-o duminica seara, conduceam singur spre Cluj, de la Hunedoara. La iesirea din Teius am vazut cu coada ochiului ca cineva imi facuse semn sa opresc. Bezna. Dau cu spatele si opresc in dreptul omului. Prima impresie a fost de regret: era un „jamaican” pana in 25 de ani si mi-era teama de neplaceri, eu fiind, repet, singur. Totusi, l-am luat. Pe drum mi-a spus povestea lui: lucra pe un santier undeva pe langa Hateg si dorea sa mearga acasa, la Bistrita, fericit nevoie mare ca piranda tocmai ii nascuse primul copil. Din ultimii bani ramasi din salariu ii cumparase un buchet de garoafe – pe care il tinea ca pe un trofeu. I-am explicat ca ii va fi foarte dificil sa ajunga in modul asta destul de repede acasa si l-am sfatuit sa aleaga varianta trenului. Mi-a raspuns ca ii e mai usor cu masina, ca nu risca amenda…Atat de tare m-a induiosat simplitatea si naivitatea lui neprefacuta incat mi-am prelungit drumul din Floresti pana la iesirea din Cluj la aeroport (in capatul opus, spre Bistrita) numai si numai ca sa ii ofer lui cativa kilometri in plus in drumul spre familie. Nu stia cum sa imi mai multumeasca!…Chiar daca pierdusem aproape o ora din noapte pentru el, eram fericit. Nu stiu daca actualii conducatori ar putea simti vreodata acest sentiment curat, fara sa astepte „sa le pice ceva„!!!!

Floresti-Aeroport

 

Dan Bera – administrator – piatra la temelia dezvoltarii durabile a turismului bazat pe Castelul Corvinilor


Cooptarea lui Dan Bera in functia de administrator al Castelului Corvinilor survine ca un act de normalitate, de inscriere a strategiei municipalitatii pe o traiectorie definita de viziune si modernism.

Sunt arhicunoscute eforturile hunedoreanului de promovare a valorilor si simbolurilor orasului nostru si a zonei milenare cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat. Campaniile de salvare a caii ferate inguste, a Castelului, Muzeului Fierului sau a echipei Corvinul nu doar ca au tras semnale de alarma asupra importantei acestor brand-uri ci s-au concretizat prin actiuni de conservare si valorificare ce nu au permis degradarea ori disparitia lor definitiva.

Girul deciziei este dat de votul celor peste 800 de hunedoreni care la alegerile locale din 2012 si-au exprimat dorinta de a-l avea pe Dan printre decidentii urbei. Implicarea lui continua in societatea civila, ulterior si in pofida neasteptatului esec electoral, a demonstrat chiar si celor mai inversunati contestatari ca activitatile sale sunt nascute din iubirea pentru comunitatea noastra si nu pot fi franate de piedici neprevazute. Poate tocmai pentru ca in profilul lui regasim ceva din spiritul marelui Iancu – al carui duh vegheaza nevazut asupra Hunedoarei noastre.

E foarte important ca lumea sa inteleaga corect aceasta mutare: Dan nu este Director General, adica cel care dispune de tot ceea ce misca in cadrul monumentului. El nu are atributiuni de conducere si de decizie nemijlocita, ci pur si simplu se ocupa de bunul mers al activitatii Castelului, punandu-si mintea la contributie pentru eficientizarea proceselor si pentru dezvoltarea viziunii privitoare la aspect, functionalitate si promovare turistica.

Care este riscul ca decizia sa fie gresit perceputa? Materializarea ideii “Dan se ocupa de Castel, e treaba lui ca toata lumea sa fie multumita!” in timp ce realitatea sta cu totul altfel.

Ce pot afirma este ca noul post nu il va schimba pe Dan si nu va avea rolul unei botnite puse cu scopul de a-i inchide gura in fata aspectelor negative demne de semnalat si combatut in Hunedoara.

Mai ales ca e bine de stiut ca nici macar financiar nu s-a “pricopsit” de cand cu functia de castelan-sef, noul venit net aliniindu-se castigurilor salariale mizere din sectorul bugetar, adica situandu-se la nivelul mediu al unei functionare dintr-un birou de relatii cu cetatenii. Pentru ca nu e director!

In final, dar nu in cele din urma, o constatare (a) si un amanunt picant(b):

(a)    primarul Viorel Arion demonstreaza ca este un tip inteligent care are capacitatea de a-si alege colaboratorii cu potential de sprijin pentru dezvoltarea localitatii. Important este sa si decida in acest sens!

(b)   pana sa inceapa discutiile legate de aceasta numire, habar nu am avut ca (,) Castelul Corvinilor avea in acte un administrator!! Da, el exista de multa vreme! Total altul decat Directorul mediatizat public…ce realizari a avut el, va las pe voi sa le enumerati.

Si ca sa inchei vestea intr-o nota mobilizatoare, folosesc un citat al noului administrator – cuvinte care pentru Dan Bera  s-au transformat in crez:

La Hunedoara vii turist si pleci prieten!

Dan Bera - castel

Pledoarie pentru Mocanita Hunedoara (text, foto & video)


Nimic nu sta mai mult in calea uitarii decat prezenta vie in faptele noastre.

Este un adevar pe care l-am transpus in realitate si la ultima actiune organizata duminica la poalele Castelului. Pentru ca lumea zilelor in care traim este suprasaturata de vorbe sforaitoare, am procedat la fel cum ne-am decis : am actionat!

Invitatia noastra la plimbare pe terasamentul vechii linii inguste a fost bine primita de prietenii de varste din cele mai diverse, drept urmare ne-am regasit ca grup destul de numeros la punctul hotarat pentru plecare.

Plimbarea pe traseu a decurs fara intamplari deosebite, intreaga atentie fiind focusata pe admirarea zonei de o frumusete ireala. Cei care au pasit pentru prima data in aceste locuri au ramas “cu gura cascata” in fata peisajelor unei toamne superbe dar si traversand sau trecand pe langa elementele impresionante ale defunctei infrastructuri feroviare – podurile in curba, viaductul maiestuos, tunelul lung de 747 metri sau cel ale carui bolte se arcuiesc intr-o frumoasa serpuire prin inima versantului de la Tulea.

CastelPod1ViaductVedere de pe viaductTunel747mVedere2Vedere3Vedere1Tunel_curba_42m

Credeti-ma ca bucuria unei astfel de excursii a facut uitate orice dureri acumulate de-a lungul celor peste 21 de kilometri parcursi in zone uneori dificil accesibile!

De ce aceasta drumetie?

Pentru puterea exemplului. Pentru a obisnui membrii comunitatii cu constientizarea valorilor pe care le detinem si cu care ne putem mandri. Pentru a-i purta pe doritori prin niste locuri admirate doar in fotografiile pasionatilor.

Pentru ca Mocanita Hunedoara are viitor!

Este inadmisibil ca cei care dispun de capacitatea decizionala in acest judet sau la nivel national sa nu inteleaga valoarea unui astfel de proiect!

Domnilor, Mocanita  nu este o cheltuiala ireversibila ci este o investitie in dezvoltarea zonei prin turism de durata!

Peisajele desprinse parca din tablourile Alpilor elvetieni incanta ochiul turistului strain si nu numai, facandu-l sa aprecieze oferta si sa scoata cu darnicie banii din propriu-i buzunar. Bani care raman aici!

Sutele de mii de turisti care viziteaza anual Castelul Corvinilor ne obliga! Ne obliga sa plusam in atractivitatea ofertei cu care ii atragem si apoi ii intampinam! Adaugand in pachetul turistic si o plimbare cu trenul mic ii facem sa-si doreasca sa se intoarca si, mai mult, sa le spuna si altora ce au gasit aici! Ganditi-va ce avantaj am avea daca in timpul iernii am putea mentine acelasi numar ridicat de vizitatori care poposesc in Hunedoara in restul anului. Cat de apreciata ar fi o plimbare leganata de micile vagoane prin codrii albiti de neaua nepatata, incalzita de o tuica fiarta si imbelsugata cu niste rumene placinte padurenesti?..Cum suna? Apetisant, nu? Chiar si pentru noi, cei ai locului. 😉

Nu trebuie uitat ca punctul terminus al calatoriei ar fi Furnalul de la Govajdie  – un alt punct de atractie insuficient promovat. Ce spun eu promovat, atata timp cat este pur si simplu lasat in paragina!Furnal

Domnilor, Dumnezeu ne-a dat de toate, dar, vorba ceea, nu ne va baga si-n traista!

Si e pacat ca in loc sa ii starnim zambete de incantare pentru stradaniile cu care-I multumim, noi sa-L facem sa planga cu lacrimi amare vazand risipa de bunavointa pe care nu vrem sa o pretuim!

Tocmai de aceea, citind aceste randuri, mi-ar place sa ramaneti in minte cu o singura idee:

Salvati Mocanita Hunedoara!

Sursa foto: Rudolf Hanzelik

Surprize ministeriale la Castel


UPDATE: Parca pentru a-mi intari convingerea ca nu sunt doar vorbe goale, luni dimineata la 8:00 am fost sunat de Cosmin – consilierul doamnei ministru Grapini, care m-a rugat sa ii trimit pe mail solicitarile prioritare pentru turismul din zona Hunedoarei.

                    Raspunsul meu:

<< Salut,

Ti-am creionat pe scurt doua actiuni prioritare legate de dezvoltarea si fructificarea turismului in Hunedoara si imprejurimi:
 
Prioritati:
 
          Includerea Castelului Corvinilor in strategia de promovare internationala, inclusiv prin expunerea in cataloagele TUI Travel si Neckermann
 
          Stabilirea, impreuna cu autoritatile locale, a strategiei clare de dezvoltare pe termen mediu si lung a zonei castelului, pentru evitarea unor eventuale disfunctionalitati ulterioare. Monitorizarea acestui plan astfel incat sa se elimine posibilitatea uratirii zonei prin eliberarea unor autorizatii pentru constructii sau amenajari necuprinse in acest master-plan agreat.
 
Din acest plan se pot ulterior dezvolta subplanuri pentru punerea in valoare a obiectivelor existente sau cu un potential turistic mare:
 
1.       Castelul Corvinilor;
 
2.       Centrul Vechi reamenajat si transformat in zona pietonala, pe stilul Pietelor medievale din Sibiu, Brasov etc.
 
3.       Muzeul Fierului – deschis publicului larg in cladirea fostei Scoli de Ucenici – o constructie cu o  arhitectura deosebita;
 
4.       Refacerea liniei inguste “Mocanita” – care leaga (pe un traseu superb, presarat cu viaducte si tuneluri) Castelul de Furnalul de la Govadie
 
5.       Furnalul de la Govajdie – cel mai vechi furnal din Europa
 
6.       Lacul Cincis
 
7.       Tinutul Padurenilor – agroturism cu un potential excelent de dezvoltare
 
Mai vorbim!
 

Alin Barna >>

 

Dupa multa vreme, astazi am simtit ca exista sperante indreptatite. Pentru noi, pentru cei care dorim o Romanie mai buna. Poate ca ele erau temeinice si pana acum dar cu siguranta deficientele de comunicare intre cei interesati le-au franat nedrept.

Ce ma face sa spun asta?

Am participat in cursul acestei dimineti la o intalnire interesanta. Si cand spun interesanta o fac gandindu-ma la mai multe puncte de vedere. In primul rand, au fost prezenti oameni capabili, atat din mediul privat cat si din randul autoritatilor locale. Cu totii am fost partenerii de discutie ai Ministrului Delegat pentru IMM-uri,  Turism si Mediul de Afaceri – doamna Maria Grapini. In al doilea rand, gazda primitoare ne-a fost Sala Dietei a Castelului Corvinilor, o locatie perfect adaptabila evenimentelor de acest gen si nu numai, un loc care prin incarcatura puternic istorica obliga la respectarea unor standarde inalte de implicare. In ultimul, dar poate cel mai important plan, extrem de interesanta a fost calitatea convorbirilor.

Grapini

Trecand peste surpriza uriasa dar nespus de placuta de a-l rentalni in postura de consilier personal al doamnei ministru pe ex-colegul meu de banca din anii liceului – Cosmin Trif – de care ma leaga amintiri din cele mai amuzante, am cunoscut in persoana distinsei invitate o persoana care pe langa ca acum poate, mai si vrea si stie (cel mai important!) cum sa puna lucrurile in miscare.

Cosmin

Inceputa ca un scortos raport al activitatii demnitarului prezent la Hunedoara, intalnirea a continuat fericit prin niste informari extrem de utile celor prezenti in sala, urmate mai apoi de luari de cuvant perfect justificate si atingand probleme reale ale comunitatii din care provenim. Am fost incantat sa vad ca atmosfera a permis eliminarea emotiilor si tracului inerente unei astfel de situatii iar cei care au avut ceva de spus, printre care m-am numarat si eu, nu s-au simtit deloc presati de stingheritate.

Eu la Castel

In aceste conditii a rezultat o discutie constructiva, in care s-au punctat situatii practice si s-au dat exemple clare de aplicare a normelor legislative, legand in plus o relatie bazata pe interesul comun intre cei de fata. Atat domnul Arion cat si doamna Harau au avut interventii echilibrate, reluandu-si promisiunile ca drumul pe care au pornit – cel de implicare activa in dezvoltarea municipiului si zonei in care traim – va continua fara sa fie abatut de diferentele de culoare politica.

Am obtinut promisiunea implicarii autoritatilor centrale de resort in sustinerea proiectelor care vizeaza dezvoltarea comunitatii Hunedoarei, atat pe plan turistic cat si industrial. Ca informatie de ultima ora, administratorul public Mihai Leu ne-a dezvaluit ca ieri s-a avansat semnificativ in discutia privind deschiderea in Hunedoara a unei unitati industriale americane, investitie care va genera in cel mai scurt timp o serie de locuri de munca in acest domeniu.

Mai mult, eu cel putin m-am asigurat ca am descoperit un important instrument de comunicare in persoana lui Cosmin, fiind asigurat atat de el personal cat si de doamna Grapini ca toate propunerile intelepte isi vor gasi adresantul potrivit si ca nu exista riscul unei scurt-circuitari a comunicarii intre noi – cei din viata “reala” si dumnealor – deseori inchisi, prin specificul activitatilor, intr-un veritabil turn de fildes informational, rupti de problemele existentiale ale mediului privat.

Entuziasmul dialogului constructiv a luminat prin zambete chipurile invitatilor, discutiile continuand in grupuri mai mici si dupa incheierea intalnirii oficiale, eu participand la un foarte interesant schimb de pareri cu prietenii Samir Ghebriout si Tatiana Rovinar.

Concluzionand, ramane doar ca cele discutate sa fie si puse in practica, iar sprijinul promis cu aceasta ocazie sa se materializeze de acum incolo fara esec, efectele pozitive ajungand sa fie resimtite de toti membrii acestei comunitati – izvor de traditie si mandrie locala.

Dumnezeu sa ocroteasca Hunedoara!

Sursa foto: Facebook

Secarea lacului Cincis – considerente tehnice sau interese economice?


Cincis

Inca de la construirea barajului de la Cincis, de pe raul Cerna, lacul rezultat s-a transformat intr-un punct de atractie turistica nu doar pentru cei din zona. Vizitatorii, romani sau straini, s-au aratat extrem de incantati de acest obiectiv turistic – loc care combina relaxarea oferita de activitatile nautice si piscicole cu linistea specifica Tinutului Padurenilor.

Si in zilele noastre Lacul Cincis se constituie intr-o oaza de deconectare din stresul vietii cotidiene, locatie preferata a sutelor de hunedoreni care aleg sa isi petreaca weekendurile pe malul apei, la iarba verde. Inevitabil, in jurul lacului s-a dezvoltat o retea de unitati de turism cochete si rezonabile ca pret, accesibile chiar si celor cu posibilitati financiare mai reduse.

Dar, pentru toti acestia – localnici, turisti sau proprietari ai pensiunilor si campingurilor din zona, sosirea noului sezon estival s-a transformat intr-un cosmar: lacul a intrat intr-o ampla operatiune de secare controlata care are ca durata cel putin perioada ramasa pana la sfarsitul anului. Motivul declarat oficial este de ordin tehnic si anume reparatiile unei vane componente a sistemului de captare, lucrare imposibil (!?) de realizat in alt interval al anului. Rezultatele sunt vizibile si compromit aproape total planurile celor care s-au gandit ca in loc de concedii in alte locuri ar fi mai convenabil un sejur “pe baraj”. Sa nu mai vorbim de fauna piscicola amenintata serios de reducerea nivelului apei din lac si de dezechilibrele produse unui ecosistem care abia ce reusise sa se acomodeze cu transformarile regiunii.

Nu ar fi un capat de tara, pana la urma siguranta cetatenilor din localitatile aflate in aval de baraj primeaza, insa apar semnele de intrebare ale celor care “leaga” aceasta operatiune de amploare de darea in folosinta pe raul Cerna a unei microhidrocentrale care, ghici ce?, se infrupta taman cu surplusul de apa care curge acum mai mult ca niciodata intre malurile amintite. Iar cand ne gandim cu totii ca amortizarea investitiei intr-o astfel de constructie hidrotehnica se face , ca timp, exact in functie de debitul cursului de apa care o deserveste, mai ca ne vine si noua sa repetam intrebarile curiosilor.

UPDATE 23.03.2014: Asa arata acum lacul in „coada” lui, in zona bisericii alteori inconjurata de ape….

Biserica

Foto: Adrian Costina

Foto articol: Rudolf Hanzelik

Hunedoara – (viitoarea) principala destinatie turistica a Transilvaniei. De ce?


Hunedoara, noaptea

 Foto: Remus Suciu / Mediafax.ro

Pentru ca orasul de care vorbesc si cu care ma mandresc oriunde are un potential turistic remarcabil, demn de un astfel de deziderat.

Referindu-ma la titlu, nu pot vorbi la prezent deocamdata. Ar fi o prostie, in conditiile in care traiesc intr-un oras care incearca sa isi revina dintr-un cataclism economico-social. Nu e de ici de colo sa depasesti cu usurinta un faliment economic de anvergura asa cum este dificil sa suplinesti regresul demografic pricinuit de lipsa unui orizont credibil pentru cetatenii de acum doua decenii.

Dar o analiza lucida a siturilor ma incurajeaza sa consider ca in viitorul nu foarte indepartat vom putea sa atragem mare parte din turistii care ne viziteaza regiunea, devenind un pol de atractie din acest punct de vedere.

Nu vom mai fi izolati de lume. Autostrada aflata la 20 de kilometri va putea suporta un flux de turisti demn de o astfel de titulatura iar gara deschisa traficului feroviar va deservi grupurile care prefera acest tip de transport.

Orientandu-ne spre un tip modern de turism, avem capacitatea sa oferim doritorilor cele mai variate posibilitati de petrecere a timpului liber. Putem servi atat pasionatii de istorie si traditionalitate cat si pe cei care sunt interesati de indeletniciri mai apropiate de cultura urbana a zilelor noastre. De ce spun asta? Deoarece ma bazez pe considerente reale si pe puncte de atractie usor de enumerat.

Astfel, in Hunedoara si imprejurimi se poate proiecta un circuit turistic bazat pe traditiile zonei si pe partea de arhaism atat de gustate de occidentali.

Cum vad eu acest traseu?

Ma repet, dar repetitia este mama invataturii iar perseverenta genereaza succesul: as porni itinerariul din Centrul Vechi al orasului, un spatiu care, pe langa monumentalele cladiri ale Primariei si Catedralei, l-as transforma in zona pietonala, reconditionand fatadele tuturor cladirilor de arhitectura istorica. Malurile Cernei ar urma sa fie ecologizate, toaletate si transformate in zone de promenada, cu alei strajuite de bancute odihnitoare.

Calatorului delectat cu bucate alese si racorit de bauturile savuroase servite la restaurantele si cafenelele din zona i-as propune apoi sa se indrepte spre Castel – perla coroanei lui Iancu Corvin. Si cum plimbarea fara popasuri nu e asa de atractiva, i-as sugera ca in drum sa se abata si pe la renumitul Muzeu al Fierului, deschis in cladirea vechii scoli de ucenici. Aici ar intelege de unde provine mandria de a fi “natus ibi ubi ferrum nascitur” si ce bogatii ascund inca muntii din jur. Odata ajuns la Castel, turistul ar pasi in urma cu cateva secole, intr-o lume in care gratia domnitelor era protejata de bratul falnic al cavalerilor iar cotropitorii se minunau de puterea si biruintele ostilor conduse in lupta de marele Iancu.

La “doi pasi” de Castel este Gara Mica a orasului, loc de unde ar porni celebra Mocanita. Purtat de leganarea vagoanelor miniaturale prin superbul traseu croit pe viaducte si prin tuneluri, imbujorat de paharutul cu palinca, oaspetele nostru ar crede ca a ajuns intr-o lume pe care nici nu o visa. Dar l-am ciupi repede si l-am atentiona ca am ajuns la un punct de o importanta majora a traseului nostru – Furnalul de la Govajdie – cel mai vechi din Europa. “Banuiesc ca asta e tot, nu cred ca m-ati mai putea surprinde cu altceva!..” ar zice musafirul, scarpinandu-se in crestetul capului. Fara sa ii raspundem cu vorbe, l-am contrazice prin fapte. Si l-am invita ca, trecand pe langa maiestuoasa Biserica din Ghelari, sa ne insoteasca spre lacul Cincis. De ce? Pentru ca o plimbare cu vaporasul pe lac te trimite cu gandul spre povestile cu sirene si creaturi mistice ale apei. Sau, poate prefera sa viziteze zona denumita “Tinutul Padurenilor”, locuri mustind de traditii pastrate cu sfintenie de generatii intinse pana in negura timpului? Daca-i ordin, e ordin! 🙂

La lasarea serii, calatorul ostenit dar fericit va avea de unde alege intre locurile de cazare odihnitoare pe care le intalneste in toata zona. Facilitati construite de intreprinzatorii care au inteles plusvaloarea financiara adusa de un turism integrat si care stiu sa pretuiasca niste servicii de calitate oferite la preturi decente.

A doua zi a periplului ii ofera sansa musafirului sa aleaga intre o plimbare spre Parcul National Retezat asezonata cu vizitarea Manastirii Prislop si a Bisericii din Densus, si o excursie atragatoare la Cetatea Devei si Parcul Dendrologic din Simeria. Oricare varianta ar alege, cu siguranta nu ar avea ce regreta. Pentru ca suntem in Romania pitoreasca!

Si pentru ca nu poti fi principala regiune turistica a unei regiuni daca oferi doar un singur tip de profil turistic, aruncam „pe taraba” si celelalte moduri in care cei care vin aici ar putea sa isi petreaca timpul. Si uite asa lansam invitatia la Gradina Zoologica din oras, singura din judet si imprejurimi. Sau, vara la strandul municipal, iar iarna la bazinul de inot ori la patinoar. Si seara poate culmina cu o piesa de teatru pusa in scena in impozanta sala a Casei de Cultura din oras. Ce mai somn ar urma apoi, nu?

Sa mai zic ca si pasionatilor de fotbal le vom da sansa sa vada pe viu o echipa de traditie a fotbalului romanesc, binecunoscuta FC Corvinul 1921 Hunedoara? 😉

Si atunci, de ce nu?..

 

 

visithunedoara