Schimbarea inseamna progres si pentru ca imi doresc mereu sa progresez am ales sa fac o schimbare.
Mai bine zis o trecere la un nivel superior.
Si fiindca rostul scrierilor mele poate fi validat doar de catre voi – cititorii – va invit sa imi fiti alaturi si de acum incolo!
Va mai amintiti ORACOLUL? Caietul acela pe care il foloseati sa socializati cu cei din jur? Locul in care se strangeau cele mai nastrusnice intrebari – carora li se ofereau cele mai diplomatice raspunsuri.
Pai cum sa fi fost altfel cand, pentru a da bine in cercul de prieteni, ne strofocam creierii sa gasim cele mai cool raspunsuri intrebarilor de genul:
Ai prieten (a) ?
V-ati sarutat?
Ce parere ai despre mine?
Care sunt actorii tai preferati?
Ce iti place cel mai mult sa mananci?
si multe altele la fel de descuietoare.. 🙂
Nici eu n-am facut exceptie de la tendintele vremii si pe langa propriul oracol transmis tuturor fetelor de care imi placea (poate-poate se da vreuna de gol si imi scrie ca ma place 😉 ) ma bucuram mereu cand la scoala primeam oracolul altei persoane, bineinteles cu mentiunea „sa mi-l aduci maine inapoi, ca trebuie sa-l mai dau si la altii!„.
Ajuns acasa si hotarat sa ma fac cat mai apreciat, scorneam tot felul de poezioare pe care le postam pe coala pe care aveam grija sa o personalizez prin celebrul STOP PAGINA MEA! 🙂 Multe erau atat de copilaresti incat acum imi starnesc zambete, insa atunci ma simteam implinit si dupa un banal
Din Oceanul Pacific
A iesit un peste mic,
Si pe coada lui scria:
Te iubesc, nu ma uita!
Concurenta cu ceilalti petitori era acerba, obligandu-ne la creatii originale si citate de neuitat. Mai conta ca scriam total gresit numele melodiei preferate? Dadea bine orice am fi scris in engleza! Citatele? Cu cat erau mai greu de inteles la acea varsta cu atat erau mai interesante. De ce spun asta? Pentru ca nu voi uita niciodata cum, la intrebarea privind felul de mancare preferat, am raspuns cu toata increderea Omleta cu oregano, convins fiind suta la suta ca oregano este un tip de carne din care nu gustasem in viata mea! :))
Azi, imi aduc aminte cu drag de perioada aia si ma intreb cu toata sinceritatea:
Nu e si FACEBOOK-ul tot un Oracol?
Suflarea corvinista a pierdut un adevarat CORB.
Martin Iohrend, zis Neamtu’, a plecat in ultima deplasare. A „rezolvat” la sindicat, s-a urcat in autobuzul condus de nea Cocis si s-a asezat in locul sau preferat – pe primul rand al scaunelor din dreapta. Merge sa ii incurajeze pe Misa si pe ceilalti corvinisti plecati mult prea devreme, in Meciul Ingerilor. E incantat, pentru ca nu e singur. Are multi tovarasi care il insotesc. Printre ei, Bulancea, Argesu’, chiar si mult mai tanarul Raul. Cu totii canta si respira in alb-albastru. Pentru CORVINUL, pentru HUNEDOARA!
..Noi?
Ramanem aici, datori sa le cinstim numele si sa nu ii uitam niciodata!
Si, ca o dovada a respectului pentru toti cei care si-au trait viata la umbra plopilor ce strajuiau stadionul, promitem inca o data sa luptam pentru unicul simbol: FC Corvinul 1921 Hunedoara!
Dumnezeu sa il ierte si sa ii ofere linistea meritata !
De vreo saptamana incoace, asist cu surprindere la un fenomen destul de rar intalnit in viata mea de zi cu zi: primesc bon fiscal peste tot, chiar daca nu apuc sa il solicit.
Oriunde, indiferent ce imi cumpar, vanzatoarea imi intinde rapid si bucatica de hartie scoasa din casa de marcat. Faza traita inclusiv la covrigarie sau la langoserie, fara sa mai spun de micul chiosc de unde-mi beau cafeaua.
Nu sunt imbracat mereu la patru ace si e si mai putin probabil ca lumea sa ma stie de la tv. Nu sunt o persoana importanta.
Spun asta pentru ca adineauri tinuta la cravata – obisnuita in activitatea mea profesionala, mi-a mai oferit un moment dragut:
Intrat intr-un magazin obisnuit la parterul blocurilor din oras, din acela unde au si dispozitiv PayPoint pentru plata utilitatilor, am observat cum brusc angajatele (doua la numar, se schimba tura) devin foarte in regula. Adica au dat bon fiscal ambilor clienti din fata mea, plus ca i-au raspuns negativ unuia dintre ei la intrebarea „aveti tigari la bucata?” (asta desi toata lumea stie ca vand si asa), surprinzandu-l maxim pe bietul om. Pe langa asta, patroana stabilimentului, cu care ma intersectasem la intrare, s-a intors si ea in magazin, facandu-si de lucru cat sa vada ce hram port pe acolo. Toata tensiunea s-a risipit ca prin minune in momentul in care am intrebat daca pot plati facturile de gaz si curent la ei. Eh, sa vezi relaxare, oftaturi de satisfactie si priviri zambitoare, culminand cu declamatia proprietarei „atunci eu nu mai stau, va descurcati voi, fetelor!”
Nedumeririi mele fata de toate ciudateniile astea i s-a gasit si raspunsul, oferit de o „cunostinta”:
– Pai ce, tu nu stii? A inceput controlul Garzii Financiare! Si nu-s de aici, de la noi, sunt controale incrucisate intre judete, se pun cu amenzile ca trebe bani la buget! De-aia is toti speriati ca de dracu’, ca cu astia nu te poti intelege, ca nu-i cunoaste nimeni!
Deci, atentie mare! 🙂
Am citit mai inainte despre tombola organizata de primarul Botosaniului. Pusa in practica, ea va premia cu un apartament pe unul dintre elevii de liceu din oras care obtine media generala anuala peste 9,00.
Va fi tragere la sorti, iar premiile puse la bataie vor fi finantate NU de la bugetul local, ci din sponsorizari.
Vi se pare ok?
Atat de pesimisti am ajuns in privinta educatiei contemporane incat sa instituim Tombola catalogului? Asa vrem sa transformam mersul la liceu in studiatul la liceu? Ce rost mai are atunci munca dascalilor daca se ajunge la incurajarea prin mijloace materiale a unor performante nu neparat exceptionale?
Hai sa fim seriosi, Romania se lauda cu destui olimpici internationali, la cele mai diverse discipline. Tineri care au studiat si o fac in continuare cu pasiune, aprofundand materia invatata fara sa astepte recompense materiale pentru dedicarea lor. Oameni care intr-adevar exceleaza in educatie si pentru care niciun efort nu este prea mare cand vine vorba de pregatirea intelectuala.
In ritmul asta nu va mai dura mult pana vom afla de concursuri adresate chiulangiilor care reusesc sa isi imbunatateasca prezenta la cursuri sau intreceri premiate fastuos intre absolventii gimnaziului cu nota 10 la purtare.
Nu m-as mira..
Dupa 10 ani de la excluderea din competiţii, fanii Corvinului vor să activeze echipa, pe care vor să o țină din surse proprii. Aceștia vor ca echipa să înceapă de jos, din liga a IV-a, lotul bazându-se pe tinere talente, dar nu vor fi uitați jucătorii cu experiență care încă mai pot face față într-o ligă de amatori. Odată cu un lot de jucători definitivat, suporterii vor face public și numele antrenorului ales pentru a conduce echipa Corvinul.
Vrem echipă… sunt cuvintele spuse de președintele Asociației Suporterilor Corviniști, Alin Barna care ne-a spus că ”Având în vedere că proiectul de renaștere a echipei iubite se află la debut și că este prematur să discutăm despre implicarea financiara a unor sponsori, cotizațiile susținatorilor se constituie în principala sursă de venit pentru organizație. În același timp, campania de direcționare a procentului de 2% din impozitul pe venit spre mișcarea noastră este un instrument care ne asigură sprijinul pe termen mediu. Trebuie ținut cont că virarea sumelor redirecționate spre Asociația Suporterilor Corviniști de către Trezorerie are loc la finele anului calendaristic și este destul de greu controlabilă.”…(continuarea in articol).
Sursa video: Emisiunea SPORT PLUS realizata la HUNEDOARA TV de Sami Tamas;
Sursa articol: HUNEDOARA SPORT
Ii las pe altii sa dezbata pro si contra subiectului, mai ales ca am constatat ca tot scenariul asta telenovelistic a ajuns sa acapareze inclusiv timpul principalelor jurnale de stiri.
Vreau aici sa scriu despre alt cap de afis al informatiilor din aceste zile: vanatoarea devenita traditionala de la Balc.
Adica actiunea organizata de Ion Tiriac si la care personaje foarte importante ale planetei se destreseaza impuscand mistreti.
Oameni buni, e o vanatoare privata, desfasurata pe un domeniu propriu si in care exista niste reguli bine stabilite. La banii celor care se intalnesc acolo ar fi culmea sa o faca doar pentru o banala partida de paintball. Nu, ei vor ceva ce nu face oricine si tocmai pentru asta procedeaza intr-un mod exclusivist. Si nu sunt ipocriti sa afirme ca nu le face placere.
Cati dintre voi, pasionati de vanatoare, ati refuza invitatia la un astfel de masacru? Nu multi, sunt sigur!
Cat despre povestea ca strainii vad Romania doar ca pe o colonie de oameni salbatici in care vin sa isi satisfaca fanteziile imposibil de aplicat altundeva, mi se pare aiurea. Ei privesc toata treaba ca pe o distractie si la fel ar privi-o daca gazda vanatorii si-ar avea domeniul in orice alta tara civilizata.
Si, pe langa argumentul ca intreaga cantitate de carne provenita din uciderea godacilor este donata celor care au nevoie, mai notez doar ca prefer o astfel de actiune plina de transparenta si sub control strict decat sutele de vanatori ilegale si acte de braconaj desfasurate in tara asta si pentru care nimeni nu da socoteala.
Atat.
Lucrez.
Pe 600 de lei net.
Vreau sa fac ceva cu viata mea.
Mintea imi lucreaza si gaseste solutii de succes.
Construiesc planul unei afaceri cu o reala probabilitate de profit.
Am nevoie de bani pentru start-up.
Merg la banca si solicit un credit de o valoare apreciabila care sa se constituie exact in baza materiala necesara demararii afacerii.
Prezint planul din care rezulta, analizand factorii covarsitori, ca din suma castigata lunar imi permit lejer sa platesc rata imprumutului contractat si sa traiesc la standarde peste media clientilor bancii.
Rata care asigura companiei bancare incasarea unei dobanzi destul de consistente, contribuind la rulajul ei financiar.
Mi se cere dovada venitului actual.
Replic: mi-am stors creierii sa planific aceasta afacere tocmai pentru ca venitul actual ma nemultumeste! Venitul de acum nu imi permite sa platesc rata ceruta, dar castigul demonstrabil DA!
Intrebarea lor: ce siguranta avem ca rata de profit estimata se va mentine pe intreaga durata a contractului de credit?
Raspund: ce siguranta aveti ca eventualul meu salariu de nabab se va mentine si ca voi fi salariat pe intreaga durata a creditului? La fel de relativa ca si rata de profit, nu?
Admiteti ca am dreptate?
Da!
Dar nu se poate credita solicitarea dumneavoastra!
De ce?!
La implinirea unui an de la preluarea mandatului, stimata doamna Deputat Carmen-Eleonora Harau, tin sa va asigur ca din postura de reprezentant independent al societatii civile din municipiul Hunedoara va monitorizez indeaproape stadiul realizarii promisiunilor oferite electoratului in campania pentru alegerile parlamentare din 2012.
Tocmai pentru ca, asa cum cu constiinta proprie unui om de tinuta dumneavoastra ati recunoscut, procentul de 72% cu care ati fost investita obliga!
Asadar, situatia grafica dupa primul sfert al examenului politic, ne arata:
CE ATI PROMIS
CE CONSTAT ACUM:
Ca e bine, ca e rau, nu sunt eu in masura sa judec. Asa cum date fiind promisiunile incadrate intr-un intreg mandat nu poate fi stabilit procentul realizarilor unui singur an.
Insa, sunt convins ca dumneavoastra, dezavantajata de lipsa experientei parlamentare dar insufletita de capacitatile intelectuale si manageriale dovedite pana la debutul politic, va veti tine de cuvant si ne veti onora asteptarile.
Oricum, la inceputul anului viitor ne revedem pentru analiza primei jumatati a mandatului.
Examen simplu pentru dumneavoastra, doar sunteti profesor universitar, nu auto..
Mult succes!
Pentru HUNEDOARA NOASTRA!
***
Sursa foto initiala: pagina personala de Facebook a doamnei Harau Eleonora-Carmen
Alin Barna. Blog personal 